Prezentăm astăzi un document desecretizat de CIA privind legătura dintre America anti-comunistului Ronald Reagan și România lui Nicolae Ceaușescu.

Așteptând schimbarea lui Ceaușescu, americanii se vedeau cu oamenii lui

 Pe 20 octombrie 1986, ofițerii de analiză redactau un material interesant privind vizita pe care noul ministru al Apărării român, generalul Vasile Milea, urma să o facă în perioada 25-31 octombrie în Statele Unite ale Americii.

Prin raportul lor, ofițerii încercau să pregătească interlocutorii americani ai delegației Republicii Socialiste România pentru temele care urmau să fie puse în discuție. Practica este obișnuită și astăzi.

Situația economică și socială este trecută în revistă, știm deja din alte materiale publicate sub sigla Evenimentului Istoric, faptul că americanii știau deja în anii 1980 de situația grea din țară, de gradul de nemulțumire al populației și că se făceau calcule că Nicolae Ceaușescu putea fi îndepărtat sau că se va retrage singur, din cauza problemelor de sănătate.

Schimbarea de la Kremlin, venirea lui Mihail Gorbaciov în 1985, și antagonismul politicii președintelui român și cea a noului secretar geneeral al PCUS au crescut speculațiile.

În document erau anticipate teme dragi ale lui Nicolae Ceaușescu, precum ”oprirea cursei înarmărilor” și ”înghețarea bugetelor de Apărare”, dar și dorința de a crește nivelul schimburilor economice româno-americane. Experții care au redactat documentul spun că, în ciuda mesajelor publice de pace, România exporta armament ușor în țări din ”Lumea a Treia” și că a alimentat cu arme ambele tabere ale războiului Iran-Irak!

Revenind la materialul de pregătire a vizitei, americanii fac și o analiză a politicii militare a României. Se spun lucruri adevărate și senzaționale, pentru o perioadă în care autoritatea sovietică era de nedisputat în Estul Europei.

Reproducem acest fragment și apoi vom reveni cu informații. 

România „a refuzat în ultimii 20 de ani să aprobe pe teritoriul său exerciții comune ale Pactului” de la Varșovia

„Deși este membru plin al Pactului de la Varșovia, politica militară a României, mai ales după invadarea Cehoslovaciei de către sovietici în 1968, a fost în special defensivă. Este pregătită pentru a descuraja și întârzia o invazie a țării – în particular de către aliatul său ostil, Uniunea Sovietică – și pentru o participare minimală la operațiunile ofensive ale Pactului de la Varșovia. În cazul unui război NATO-Pactul de la Varșovia, forțele române se vor limita la a proteja liniile interne de comunicații. Doctrina militară a Bucureștiului, cunoscută drept ”Războiul întregului popor pentru apărarea patriei la români”, se bazează pe modelele chinezesc și iugoslav. Este menită să crească costurile unei invazii a unui potențial agresor prin antrenarea unui război de guerilă prelungit, pe terenul parțial muntos al țării. Totuși, problemele economice ale României au limitat pregătirea și potențialul efectiv al forțelor sale. Bucureștiul a vândut peste granițe o parte din cele mai bune echipamente ale sale, pentru a obține valută, și a redus instrucția și mentenanța echipamentelor. Folosirea tot mai extinsă a trupelor pentru unele sarcini economice, precum construirea de drumuri și culegerea recoltelor, a afectat destul de serios moralul.

România are participări minime la activitățile Pactului de la Varșovia. A refuzat în ultimii 20 de ani să aprobe pe teritoriul său exerciții comune ale Pactului și, deși a permis personalului de comandă să participe la exerciții de birou în afara granițelor, nu a contribuit cu forțe terestre la exerciții comune în afara granițelor. Participă, totuși, la exerciții comune de apărare aeriană, exerciții limitate navale și a aprobat cu limite și sub strictă supraveghere tranzitul unor trupe sovietice pe teritoriul său. Din 1958, nici un contingent important sovietic nu a staționat în România și Bucureștiul a aprobat rar ca ofițerii săi să participe la orice stagiu de pregătire în Uniunea Sovietică, așa cum este practica obișnuită în Pactul de la Varșovia. Credem că România a rezistat eforturilor sovietice de a eficientiza comanda centrală și controlul trupelor Pactului de la Varșovia.”

Concluzii

 În raport se spune că Vasile Milea nu e un decident în politica românească, ci, mai degrabă, un ”executant” al politicilor decise de Nicolae Ceaușescu. Milea, de fapt, nici nu fusese invitat, personal, la Washington.

Predecesorul său la Ministerul Apărării, Constantin Olteanu, era cel care stabilise o legătură, firavă, dar certă, cu oficialii NATO. În mandatul său, Olteanu vizitase America și primise prima vizită a unui oficial de la Pentagon într-o țară din Pactul de la Varșovia.

”Aripile” prinse de Olteanu l-au determinat pe Ceaușescu să-l înlocuiască de la Minister și să îl aducă pe Milea.

Constantin Olteanu de altfel apare în mai multe materiale ale CIA, reproduse în Evenimentul Zilei și Evenimentul Istoric, drept unul dintre cei trei presupuși succesori la putere după schimbarea lui Ceaușescu. Ceilalți doi erau Ștefan Andrei și Ion Iliescu. Ceaușescu nu avea, evident, acces, la rapoartele CIA, dar flerul l-a făcut să-l îndepărteze pe Olteanu, când acesta a primit invitația pentru a merge la Washington.

În locul său a onorat invitația Vasile Milea. Același Milea care avea să moară în condiții suspecte pe 22 decembrie 1989 în clădirea CC al PCR!

 

Alte fragmente din documentul CIA mai găsiți AICI

Pe evenimentulistoric.ro găsiți un alt document CIA interesant, din decembrie 1989, despre generalul Vasile Milea AICI