Hoardele care au dezlănțuit Iadul

Probabil orice român care-și cunoaște cât de cât istoria ultimilor 30 de ani are în minte imaginile de iad de la Târgu Mureș, din 20 martie 1990, când o hoardă de indivizi înarmați cu bâte atacă sălbatic un om căzut, întins pe caldarâm, transformat într-un sac de carne macră prelins pe asfalt. Din mijlocul hoardei se detașează două bestii, care lovesc demențial omul care zace într-o baltă de sânge, în mod repetat, în abdomen și în cap.

Televiziunile internaționale titrează în șnur sub imaginile transmise sacadat: „maghiar ucis într-un pogrom organizat de români în inima Transilvaniei”. Pe lângă lovitura organizată pe teren, cu ținta Transilvania, cea mediatică primită de România este ireparabilă. Cuvântul-cheie „pogrom” fusese deja introdus în scenariu de Elod Kincses, membru al UDMR și al CPUN-ului Târgu Mureș - consiliat la acea vreme de Smaranda Enache, membră a GDS și a Ligii Pro Europa - care îndemnase maghiarii în aceeași zi să înceapă „pregătirile de apărare”.

Rezultatul: între cei 16.000 de unguri care ocupau centrul orașului gata să se apere de pogromul celor 4000 de români aflați pe străzi, în echipa venită de la Întreprinderea de Mașini Textile IMATEX, se află și Erno Barabas. Când vede clopul ardelenesc de lângă trupul în nemișcare de pe asfalt nu mai are nici o reținere în a-și imprima ura direct în craniul însângerat al românului. O dată, de două ori, de trei ori. Împreună cu el, un al doilea maghiar izbește puternic cu piciorul corpul amorf al românului Mihailă Cofar, de 42 de ani. Pal Cseresznyes, tovarășul lui Erno Barabas de mari fapte de arme maghiare, avea să declare în 2013, fără nici o urmă de remușcare, într-o emisiune de la Antena 3, că pentru maltratarea victimei căzute la pământ trebuia să primească „doar o amendă, să zicem salariul pe două luni, nu închisoare”.

Semi-paralizat, Mihailă Cofar trăiește cu 1200 de lei pe lună

Mihailă Cofar (foto din 1990) a fost internat cu diagnosticul de plagă penetrantă lobo-abdominală, ruptură a osului temporal drept printr-o bucată care a pătruns în creier și o vătămare la nivelul lobului temporal drept, traumatism cranio-facial grav şi şoc traumatic. După primele măsuri de îngrijire de la Târgu-Mureş a fost transportat la Bucureşti, unde a fost spitalizat pentru opt luni, fără a se putea reface. A fost apoi operat în Germania, la Koln. A rămas semi-paralizat pe viață. Are trei copii, dintre care cel mai mic, Mihai, avea atunci doar trei ani. Șansele de a-i ajuta din postura de handicapat locomotor sunt drastic micșorate. În prezent are 72 de ani și trăiește la Ibănești cu 1200 de lei pe lună, 700 de lei pensia de boală și 500 de lei cea de muncă. Din păcate, nu are nici un alt ajutor financiar.

Am stat de vorbă cu anchetatori ai faptelor din 1990. Mi-au povestit că au avut loc efectiv mii de audieri și confruntări, până când polițiștii și procurorii au depistat și au putut proba cu certitudine, bazați și pe imaginilor filmate, cine sunt agresorii principali ai lui Mihailă Cofar: Ernő Barabás și Pál Cseresznyés.

Elod Kincses, UDMR-istul care animase mulțimile, deja fugise în Ungaria, fiind urmat apoi de Erno Barabas, care primește statut de refugiat și cetățenie ungară, locuință și, apoi, la scurt timp, și slujbă. Pal Cseresznyes este arestat. În urma procesului ambii sunt condamnați la închisoare cu executare de 10 ani, pentru tentativă de omor.

Pal Cseresznyes este apărat de fruntașul UDMR Gyorgy Frunda care, în urma presiunile lobbyului maghiar internațional și a trocurilor murdare din timpul guvernării CDR, reușește grațierea lui de către președintele Emil Constantinescu. Este declarat martir de UDMR și primește chiar și o decorație de “vitejie” din partea lui Marko Bela și a lui Kelemen Hunor, care îi acordă și stipendii din „Fondul de Solidaritate al UDMR”. Organizația extremistă maghiară "Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate", interzisă în mai multe state ale lumii, îl numește președinte de onoare. A murit acum câțiva ani ca alcoolic.

(va urma)