Exclusiv. Departe de țară, aproape de credință. Cum sărbătoresc Nașterea Domnului românii din parohia Auvers-sur-Oise

Biserica Auvers-sur-Oise. Sursa foto: Parintele Lilian Mantaluta

În Auvers-sur-Oise, o localitate situată la 33 de kilometri de Paris, românii care trăiesc departe de țara lor găsesc în biserică un loc în care tradițiile și credința se păstrează cu sfințenie. Fiecare colind, fiecare slujbă și fiecare întâlnire din lăcașul de cult îi aduce mai aproape de tradițiile, obiceiurile și valorile pe care le-au moștenit de la părinții și bunicii lor. În exclusivitate pentru EVZ, Lilian Mantaluța, preot paroh al Bisericii Române din Auvers-sur-Oise, a vorbit despre modul în care românii din zonă sărbătoresc Nașterea Domnului și despre eforturile depuse pentru a păstra vii tradițiile românești în diaspora.

Cum este sărbătorită Nașterea Domnului în parohia din Auvers-sur-Oise

Potrivit părintelui, credincioșii se pregătesc cum se cuvine pentru una dintre cele mai frumoase sărbători de peste an. Această pregătire presupune nu doar respectarea postului, ci și spovedania, care le oferă ocazia să-și curețe sufletul de păcate, și împărtășania, prin care se apropie mai mult de Dumnezeu.

„Nașterea Domnului este sărbătorită cu multă evlavie și bucurie în parohia noastră, chiar dacă ne aflăm departe de țară. Pregătirea începe, asemenea celei din România, prin Postul Crăciunului, spovedanie și împărtășirea credincioșilor. În Ajunul Crăciunului săvârșim Vecernia unită cu Litia, iar în ziua Nașterii Domnului săvârșim Sfânta Liturghie, la care participă în număr mare credincioșii parohiei”, spune părintele Lilian Mantaluța.

La fel ca în România, copiii din parohia Auvers-sur-Oise duc mai departe vestea Nașterii Domnului. Prin colindele cântate cu dăruire, cei mici reușesc să aducă bucurie întregii comunități.

„Un moment deosebit de important este concertul de colinde organizat anual în parohia noastră. Avem o corală de copii, care este pregătită cu multă grijă și dragoste, iar cei mici vestesc Nașterea Domnului prin colinde românești tradiționale. Tot în această perioadă organizăm întâlnirea copiilor cu Moș Crăciun, un prilej de bucurie și de apropiere de valorile creștine și de tradițiile românești”, adaugă părintele.

Clipe prețioase pentru românii din diaspora

Părintele subliniază că, în parohia din Auvers-sur-Oise, sărbătorile de iarnă sunt marcate și de Festivalul de Colinde, organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Iosif și coordonat de Asociația Tinerilor Nepsis.

„De asemenea, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Iosif, în această perioadă are loc Festivalul de Colinde, organizat de Asociația Tinerilor Nepsis, la care participă o parte dintre parohiile din zona Parisului. Este un moment de întâlnire și de comuniune, în care ne bucurăm împreună de valorile creștine și de tradițiile românești, întărind legătura dintre comunitățile românești din diaspora.

Prin colinde, care reprezintă o transmitere directă a credinței, a tradiției și a identității noastre românești, reușim să păstrăm vie legătura cu „acasă” și să transmitem mai departe copiilor ceea ce am primit de la părinții și bunicii noștri: credința, dragostea de Dumnezeu și bucuria sărbătorii Nașterii Domnului”, mai spune slujitorul bisericii.

Pentru credincioșii din diaspora, colindele românești capătă o semnificație cu totul aparte.

„Colindele românești transmit, de multe ori, o emoție chiar mai profundă în diaspora. Departe de țară, ele nu sunt doar simple cântări, ci adevărate legături sufletești cu „acasă”. În timpul colindelor, mulți credincioși sunt copleșiți de dor și de amintiri, iar lacrimile nu sunt rare. Colindul românesc unește inimile și creează o atmosferă de familie, de speranță și de lumină”, continuă părintele.

Nașterea Domnului, sărbătoarea care îi aduce în biserică pe românii aflați în afara granițelor

În toate bisericile ortodoxe din lume, slujbele din preajma Crăciunului sunt un prilej de comuniune și rugăciune, dar și de întărire a legăturii cu credința strămoșească. Pentru cei aflați departe de țară, aceste momente au o semnificație aparte. Potrivit părintelui, lăcașul de cult pe care îl păstorește devine neîncăpător în această perioadă.

„Da, perioada sărbătorilor de iarnă este una dintre cele mai intense din punct de vedere al participării. La slujbele de Crăciun vin nu doar credincioșii care frecventează constant biserica, ci și mulți români care, poate, ajung mai rar, dar simt nevoia să fie aproape de Dumnezeu și de comunitate în aceste zile sfinte. Biserica devine neîncăpătoare, iar acest lucru este o mare bucurie și o încurajare pentru noi”, explică preotul paroh.

Misiunea preoților de peste hotare

Totuși, misiunea preoților ortodocși de peste hotare nu este deloc ușoară. Aceștia se confruntă cu provocarea de a păstra vie credința și tradițiile românești departe de țară, unde ritmul vieții este diferit, iar influențele culturale sunt multiple.

„Este o misiune frumoasă, dar plină de provocări. Credincioșii din diaspora provin din regiuni diferite ale României, fiecare cu tradițiile, obiceiurile și sensibilitățile sale. Ca preot, este important să încerci să le păstrezi pe toate vii, pentru ca fiecare credincios să se simtă cât mai aproape de „acasă”. Deși tradițiile diferă de la o regiune la alta, încercăm să le unim într-o trăire comună, în care diversitatea devine o bogăție, iar nu o piedică”, arată părintele.

Rolul lor nu se limitează doar la oficierea slujbelor religioase. Aceștia trebuie să ofere sprijin moral și spiritual, să asculte grijile fiecăruia și să găsească soluții pentru problemele comunității.

Pe lângă acestea, preoții trebuie să creeze momente în care credincioșii să simtă că aparțin unei comunități extinse, departe de casă. Taberele pentru copii și tineri, vizitele la mănăstiri, serbările și agapele după Sfânta Liturghie sunt doar câteva dintre mijloacele prin care reușesc să întărească legăturile dintre oameni și să transmită valorile creștine generațiilor tinere.

„Viața liturgică este temelia comunității, dar unitatea se construiește și prin activitățile desfășurate împreună. Am organizat o tabără la Mănăstirea Bârsana pentru copiii, adolescenții și tinerii parohiei noastre, iar două zile din cadrul acestei tabere au fost dedicate vizitării mănăstirilor din zona Bucovinei. Vara trecută am organizat și o tabără pentru copii la Mănăstirea Tismana, iar în fiecare an încercăm să organizăm ieșiri și activități dedicate copiilor, adolescenților și tinerilor din parohie, pentru că ei sunt viitorul Bisericii și al comunităților noastre din diaspora.

De asemenea, agapele organizate după Sfânta Liturghie au un rol esențial. Ele îi apropie pe credincioși, îi ajută să se cunoască mai bine, să își împărtășească nevoile, să dialogheze și să se sprijine reciproc. Totodată, lucrările desfășurate la biserică ne-au ajutat să ne consolidăm ca comunitate, să fim mai uniți și mai atenți unii la alții”, mai spune acesta.

Mulți preoți sunt nevoiți să lucreze în timpul săptămânii

În același timp, mulți preoți muncesc și în afara bisericii, pentru a se putea întreține și pentru a înțelege mai bine realitățile cotidiene ale enoriașilor lor.

„Un aspect aparte al vieții preoțești în diaspora este faptul că mulți preoți sunt nevoiți să muncească și în afara slujirii bisericești. Acest lucru, deși solicitant, este de mare folos, pentru că ne apropie de realitatea de zi cu zi a credincioșilor. Înțelegem mai bine oboseala, grijile, dificultățile și nevoile lor. În același timp, simțim sprijinul și solidaritatea credincioșilor, pentru că suntem cu toții în aceeași luptă și în aceeași nădejde”, explică părintele Mantaluța.

Preotul paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Auvers-sur-Oise mai spune că biserica joacă un rol esențial în viața românilor plecați din țară. Ea nu este doar un loc de rugăciune, ci și un spațiu de întâlnire, unde se păstrează tradițiile și identitatea culturală. Pentru mulți, biserica reprezintă singurul loc unde se simt cu adevărat „acasă”, un loc în care copiii învață despre rădăcinile lor, iar adulții își regăsesc echilibrul sufletesc.

„Biserica devine un reper esențial. Nu este doar loc de rugăciune, ci și spațiu de întâlnire, de păstrare a limbii române, a tradițiilor și a identității. Pentru mulți, biserica este singurul loc unde se simt cu adevărat „acasă”. Aici copiii învață cine sunt, iar adulții își regăsesc echilibrul sufletesc”.

În plus, cei care trăiesc departe de meleagurile natale și de cei dragi se apropie cu deschidere și mai mare de calea credinței, găsind în biserică un reper stabil într-o viață adesea marcată de schimbări și provocări.

„Nu doar greutățile vieții îi apropie pe oameni de Dumnezeu, ci și faptul că trăiesc permanent printre străini, într-un context cultural și social diferit. Pentru mulți români din diaspora, biserica devine locul unde se simt din nou „acasă”, unde aud limba română, unde regăsesc gesturi, cântări și tradiții care le sunt familiare.

Odată ajunși în biserică, credincioșii se regăsesc unii pe alții în rugăciune și în aceeași credință. Relația care se naște între ei, prin slujbă, prin cuvânt și prin trăirea comună, îi unește și le oferă un sens mai profund al vieții. În acest spațiu de comuniune, omul nu mai este singur, ci parte dintr-o familie duhovnicească, unde credința devine sprijin, mângâiere și nădejde”, a încheiat părintele Lilian Mantaluța.