Pe 19 ianuarie 2021 o crimă ciudată dar oribilă zguduia opinia publică. Doi tineri s-au luat la harță într-o sală de sport după care unul a luat un cuțit și l-a înjunghiat pe celălalt în spate. Cel înjunghiat a murit în câteva minute. În timp ce victima își dădea ultima suflare, criminal era deja prins de polițiști.

Două vieți distruse în câteva minute. Și o grămadă de alte vieți în suferință pe lângă ei, familii, rude, prieteni. Cel omorât avea 19 ani iar cel care l-a ucis 20.

Crima de la sala de fitness nu mai prezintă interes pentru presă

Ieri, la Tribunalul București a avut loc un nou termen din dosarul 13758/3/2021, cel al crimei de la sala de fitness, cum a numit presa acest caz. În realitatea, pentru presă, subiectul a fost un foc de paie. A durat vreo două zile interesul jurnaliștilor pentru caz, după care s-a așternut tăcerea peste această poveste tristă. Aflasem că urmează să fie audiați trei martori la termenul de ieri, martori propuși de apărare, așa că am decis să intru în sală și să asist la ședința de judecată.

Martorii, niște copii, au venit împreună cu mama inculpatului

La intrarea în sala de judecată am văzut mai mulți copii, cel puțin așa arătau. O fetiță blondă îmbrăcată într-o fustă neagră, cam scurtă pentru o sală de judecată, un băiat cu ochelari, grăsun și speriat, una alt puștan, înalt, atletic și plin de tatuaje, venit în sala de judecată în pantaloni scurți  și încă un băiețel venit cu ei dar care, am constata că nu a avut vreun rol în procesul de azi.

Cei patru erau însoțiți de o femeie, despre care am aflat că este mama inculpatului. La un moment dat a mai venit la ei o femeie, care le-a vorbit în timp ce ei stăteau în cerc în jurul ei. Părea ca într-o tabără, elevi și profesori pregătiți să între în proba de orientare turistică. În sală am constata că instructorul era avocata inculpatului.

Criminalul a fost adus în boxă

În boxa arestaților a fost adus Vlăduț Laurențiu Voinea, criminalul. Mi-a lăsat impresia unui tânăr foarte îngrijit și atent cu aspectul său. Tricou alb cu inscripții pe piept, jeanși moderni cu găuri în genunchi și adidași de mare marcă, dacă chiar erau originali. Mi-a atras atenția și tunsoarea. Proaspăt tuns și frezat, cu barba aranjată. Dacă nu l-aș fi văzut în boxa arestaților aș fi jurat că este unul dintre adolescenții care rup podelele discotecilor.

O confuzie pe tema măsurii arestării

Ședința de judecată a început cu o problemă confuză. Judecătoarea, președinta completului, a fost Lavinia Mihaela Cîrciumaru. Acesta a început dezbaterile convinsă că apărarea a cerut înlocuirea stării de arest. “Știu că ați declarat contestație pe măsura preventivă a arestului”, a spus aceasta. Toți cei din sală s-au privit mirați. Trebuie să menționez că fiind ultima ședință de la acea oră, în sală au fost doar cei care au avut legătură cu dosarul.

Avocatul Tonel Pop, unul dintre apărătorii inculpatului, a reacționat mirat: ”Noi nu am contestat!”

Judecătoarea insistă contrariată: ”Nu ați făcut contestație la arest? Eu așa am informația, că ați declarat contestație!”

“ Poate a făcut el”,  arată Tonel spre inculpatul din boxă. “Ai făcut tu contestație?”, l-a întrebat. “Eu? Nu, nu am făcut nici o cerere”, răspunde speriat inculpatul.

Martora povestește ce a auzit de la alții

Chiar dacă am aflat că sunt majori, pe martori am să-i numesc doar pe numele mic, în așa fel încât să nu poată fi identificați. Nu pentru că ar putea păți ceva ci pentru că, din punctul meu de vedere, sunt încă niște copii, care nu au ce să caute într-o sală de judecată în această conjunctură.

Primul martor a fost Simona, puștoaica  blondă în rochiță neagră, de pânză, foarte scurtă pentru o sală de judecată. A răspuns la întrebările instanței cu vocea pițigăiată și cu intonația fetelor de cartier. A spus că știe că inculpatul avea probleme comportamentale  din copilărie, că se enerva ușor când era vorba despre familia lui. “Îl cunoașteți din copilărie, să înțeleg?”, întreabă judecătoarea. “Nu, doar de vreo șase ani, dar mi-a povestit el și prietenii lui”, răspunde martora. Despre incidentul cu victima a aflat de la inculpat și de la alți prieteni. “Știu că a fost jignit de mamă și și-a pierdut autocontrolul”, spune aceasta. “V-a spus ce a făcut?”, întreabă judecătoarea. “Da, l-a înjunghiat. În zona spatelui…”, răspunde Simona. Judecătoarea dictează grefierei însă avocatul Tonel Pop este nemulțumit. “Și-a pierdut autocontrolul, așa a spus martora, așa să se consemneze”, cere acesta.

Criminalul avea coșmaruri și se amesteca cu personajele din jocurile video

Martora povestește despre cum era criminalul înainte de a comite crima. Din cele declarate de ea, Dima era obsedat de jocurile pe calculator. Juca toată noapte și chiar renunțase să mai meargă la liceu din cauza acestor jocuri. Juca jocuri violente, cu mult sânge. “Mi-a spus că avea coșmaruri, că visa că nu se mai poate mișca, că este paralizat”, mai povestește fata. “Realitatea lui era în jocurile video!”, a mai spus Simona. Avocata inculpatului vrea să știe mai multe despre starea de atunci a inculpatului. “Se amesteca cu personajele din vis?”, întreabă avocata.

“Avea coșmaruri când mergea singur pe stradă. Îi era frică să meargă pe stradă singur”, mai povestește martora. Simona a mai spus că inculpatul era închis în el, nu voia ca ceilalți să afle despre problemele lui. Cuțitul cu care a comis crima și l-a comandat după ce a aflat că victima ar vrea să-i facă rău. “A aflat că victima vrea să-l taie și s-a speriat”, a mai explicat fata.

Al doilea martor s-a tatuat cu personaje din jocuri

Al doilea martor a fost Radu. Un băiat înalt, cu ochelari și părul prins în codiță, ras în părți. Îmbrăcat cu tricou alb și pantaloni scurți. Pe brațe și picioare era plin de tatuaje. Fața și vocea de tocilar nu se potriveau de loc cu aspectul exterior. Genul de băiat care rupe tastatura calculatorului în jocuri, care este bazat doar în spațiul virtual. Analizându-i tatuajele, mi-am dat seama că sunt personaje din jocuri, fel de fel de demoni cu coarne sau războinici și războinice. Nu e treaba mea dar îi doresc să nu fie tatuaje permanente.

Criminalul i-ar fi povestit prietenului său cum s-a întâmplat

Radu spune că este prieten apropiat al inculpatului. Și el povestește despre stările confuze ale criminalului, cauzate de dependența de jocurile de calculator. Spune că prietenul său avea coșmaruri, că visa că este bătut. Că atunci când rar ieșea din casă, se uita în stânga și în dreapta, de frică. Starea asta o avea mai ales de când avusese o altercație la sala de sport cu un alt băiat. Este vorba despre băiatul care a devenit victimă.

Despre momentul crimei, Radu povestește că a aflat de la inculpat. Acesta i-a povestit că s-a revăzut la sala de fitness cu victima și s-au luat la bătaie. Cei doi mai avuseseră o altercație cu câteva zile în urmă. Dima a dat fuga la vestiar și a venit cu cuțitul. Victima deja ieșise din sală, era la vreo 10-20 de metri pe stradă, dar inculpatul s-a dus după el. Mai zice martorul  că prietenul său l-a înjunghiat o singură dată. Instanța vrea să știe de unde are informația. “M-a sunat din arest. Primul telefon mie mi l-a dat. Și am fost la el în vizită când era la arestul central. Atunci mi-a povestit că l-a înjunghiat o singură dată, în spate.”, povestește martorul Radu.

Judecătoarea le ține o lecție de morală despre pericolul dependenței de jocurile pe calculator

“Jocurile pe care le juca inculpatul, erau violente?”, întreabă judecătoarea. “Eu vă spun cum se numesc și vă povestesc din ele și să-mi spuneți dumneavoastră dacă erau violente. Era un joc cu monstruleți”, răspunde martorul.

A fost momentul în care judecătoarea Cîrciumaru a răbufnit. A urmat o lecție de morală pentru tinerii din sală. “ Este un adevărat fenomen, inclusiv în desenele animate pentru copiii mici. Voi sunteți în formare. Tot ce înseamnă lovitură, tot ce înseamnă sângerări, este violență. Care se imprimă în subconștientul persoanei și o face să creadă că aceasta este realitatea, o face să se transpună într-un personaj. Și când e pusă într-o situație de criză, reacționează ca personajul din jocul video. Asta explică psihologii. Asta o spun pentru dumneavoastră, să încercați să stați deoparte de astfel de jocuri”, explică judecătoarea martorului.

“O să vină un moment în care nu o să vă mai recunoașteți cine sunteți, în ce v-ați transformat și când v-ați transformat, apropos de monstruleți…”, conchide aceasta.

Criminalul i-a făcut cu ochiul unchiului victimei

Martorul a mai povestit că atunci când inculpatul pierdea la jocurile de pe calculator, devenea violent, dădea cu pumnul în masă și lovea tastatura. Mai și înjura.  La un moment dat judecătoarea s-a întors spre inculpatul aflat în boxă și la întrebat dacă vrea să îi pună vreo întrebare prietenului său, martorul. Inculpatul a refuzat.

Avocatul părții civile, Eugen Titu, a întrebat dacă martorul știe despre niște SMS-uri pe care inculpatul i le-ar fi transmis victimei înainte de conflictul fatal de la sala de sport. Martorul neagă, însă declară că își amintește despre un SMS primit de inculpat de la un prieten, prin care era avertizat că victima vrea să-l taie. În acel moment, Laurențiu Voinea, inculpatul aflat în boxa arestaților, s-a întors și i-a făcut provocator cu ochiul unchiului victimei. Am văzut scena deoarece eram în spatele inculpatului, pe rând cu ruda victimei. A fost momentul în care unchiul celui omorât a avut o clipă de rătăcire și a vrut să se repeadă în boxă, peste criminal. S-a abținut în ultimul moment, calmat și de avocatul său.

Al treilea martor mai mult a tăcut

Al treilea martor a fost personajul grăsuț și timid. Îl cheamă Albert sau Anghel, nu s-a auzit foarte bine în sală când i s-a strigat numele. După ce i-am ascultat declarația, am stat să mă întreb ce beneficiu a adus actului de justiție, în condițiile în care jumătate din timpul în care a fost audiat a tăcut. Cei doi, inculpatul și martorul, au fost colegi încă din școala generală. Se prezumă că se cunosc bine. Martorul povestește că a aflat de la inculpat că victima l-a umilit. A postat pe Facebook cum că l-ar fi bătut pe inculpat la sala de fitness.

În ziua fatidică, cei doi protagoniști erau din nou la sala de sport. “Victima s-a uitat urât pe el…”, povestește martorul. Judecătoarea îi adresează o întrebare. Îl întreabă pe martor dacă știe despre cum s-a produs decesul victimei. Martorul se blochează. “O secundă, trebuie să mă gândesc…”, spune acesta. A urmat o lungă perioadă de liniște, timp în care martorul se frământa cu ochii, când în tavan, când în pământ. Momentul s-a prelungit mai multe minute. Judecătoare a încercat să-i dea o mână de ajutor. “ Dacă nu vă mai amintiți, nu-i nicio problemă.”, îl încurajează aceasta.

Martorul s-a inhibat în fața instanței

Martorul cel grăsuț se forțează să își amintească, asemenea unui elev nepregătit în timpul examenului oral. “Știu că victima a vrut să-l taie pe inculpat. Dar inculpatul a luat un cuțit și la lovit aici, în spate, în partea stângă”, explică martorul ridicându-și tricoul ca să arate exact locul unde a fost lovită victima cu cuțitul. A urmat un tir de întrebări. Instanța a vrut să știe dacă prietenii apropiați care au observat schimbarea de comportament a inculpatului din cauza jocurilor, au încercat să-l ajute pe acesta, să-l aducă pe drumul cel bun. A urmat o nouă și lungă pauză. Avocatul Pop a cerut instanței să nu i se mai adreseze direct martorului, pentru că îl inhibă.

Apărarea vrea o expertiză la expertiză

Finalul de ședință a fost agitat. Avocatul Tonel Pop a solicitat noi probe. Și și-a exprimat nelămuririle față de rechizitoriul procurorilor. Pop susține că nu înțelege cum se poate ca un om, inculpatul, clientul său, după ce a fost declarat de medicii care l-au consultat drept om cu probleme psihice și a fost tratat cu cele mai puternice medicamente, în final a fost declarat cu discernământ la comiterea faptei. Avocatul a susținut că vrea, printre altele, expertiză la expertiza medico-legală. Mirată, judecătoarea i-a mărturisit că nu a mai auzit așa ceva, doar dacă nu vrea să exhumeze victima. La un moment dat, avocata apărării a cerut instanței să intervină.” Vă rog, să nu mai gesticuleze și să nu ne mai ironizeze”, a cerut aceasta cu referire la unchiul victimei. Acesta, exasperat de pledoaria apărării, care, cum susține el, ar vrea să-l scoată nebun pe criminal, a început să gesticuleze și să agite telefonul mobil. În telefon avea niște poze de la locul crimei, despre care apărarea spunea că nu ar exista.

Instața a acceptat niște poze  de la locul crimei, deținute de rudele victimei

Președinta completului a acceptat ca probe pozele deținute de unchiul victimei. Acesta spune că le are de la vecini, de la cei care au ajuns la locul crimei la câteva minute de la producere. “La momentul ăla mi-a explodat telefonul. Toți vecinii îmi dădeau mesaje și mă sunau să vin acolo”, spune acesta.  Avocatul Tonel Pop cere să vadă pozele din telefon. După ce le vede afirmă că pozele sunt trucate. “Vă spun eu că mă pricep. Sunt trucate și blurate”, a spus arogant acesta. Instanța și procurorul acceptă plasele foto cu mențiuea că trebuie aduși și cei care le-au făcut, ca martori. Instanța acceptă și audierea medicului de pe ambulanță, care a ajuns primul la fața locului, precum și a medicului legist, cel care a făcut autopsia, la cererea apărării. Este o problemă legată de o rană de la cap.

În pozele de la dosar, rănile apar, ca și cum inculpatul l-ar fi lovit și cu cuțitul în cap. În raportul de la fața locului aceste răni nu sunt menționate. Între cei doi avocați, ai apărării și ai părții civile, se iscă un scurt conflict. Cei doi se ironizează reciproc. Până la urmă câștigă avocatul Eugen Titu, avocatul victimei. Dar Pop insistă și vorbește despre sânge. Repetă cuvântul sânge până când judecătoarea îi cere să se oprească. Chiar a reușit să o enerveze pe aceasta.

Mama victimei a făcut infarct și nu mai are voie să vină la proces

Instanța a acordat un nou termen, pentru data de 16 Iunie. Judecătoarea susține că este o cauză cu caracter urgent. Inculpatul se ridică și întinde mâinile pentru a i se pune cătușele. “Săru’mâna!”, se adresează acesta judecătoarei înainte de a părăsi sala. Pe hol copiii care au fost audiați ca martori se hlizesc. Pare că nu au înțeles nimic din ce a pățit prietenul lor. Afară am stat de vorbă cu unchiul victimei. Mi-a spus că la termenul trecut, soara lui, mama băiatului omorât, s-a luat la ceartă cu mama criminalului.

După ceartă, mama victimei a făcut un infarct și nu mai are voie să vină în sala de judecată. Așa că vine el la proces. Nu mai are răbdare să ajungă acasă. Sună în stânga și în dreapta să îi aducă la proces pe toți cei care au făcut poze imediat după ce nepotul său a fost înjunghiat. E supărat că avocații apărării vor să-l scoată nebun pe autorul crimei, cu toate că el susține că autorul omorului a făcut-o perfect conștient.

O mașină de la MAI parcată ilegal și un personaj bizar îl așteptau pe avocatul Tonel Pop

Între timp coboară și avocatul Tonel Pop. În față îl așteaptă un cetățean bizar, cu o bărbuță ciudată, decupată în jurul feței, fără mustață. Genul acela de bărbat Amish din filmele. Cei doi se pupă iar personajul ciudat îi dă ceva avocatului. Fiind destul de aproape am văzut că era un stik de memorie.  Pe platforma din fața tribunalul e parcată o mașină cu numere de Ministerul de Interne. Un SUV albastru cu geamuri negre. Are motorul pornit iar la volan este un șofer.

Acolo unde este parcată mașina este zonă pietonală și nicio mașină nu ar avea voie să intre. Avocatul Tonel Pop stă de vorbă cu personajul bizar, îmbrăcat cu un tricou inscripționat cu trupa rock Rammstein. Spre mașină, vine agale un jandarm de la paza tribunalului. După o discuție cu jandarmul, personajul cu bărbuță își ia la revedere de la avocatul Pop și se urcă în mașina cu numere MAI, lângă șofer. Mașina întoarce  printre pietoni, coboară de pe trotuar fără să acorde prioritate mașinilor di trafic  și pornește în trombă.