Ministrul de Interne al României, Marcel Vela, a anunțat marți, 17 martie, o nouă serie de măsuri menite să prevină răspândirea coronavirusului. Printre multe altele, s-a luat decizia, salutară de altfel, de a se închide sălile de jocuri și cazinourile, focare de neliniști permanente.

„Luni a fost declarată Starea de Urgență în România, iar marți, pe ușile caselor de pariuri apăruseră niște mesaje prin care jucătorii erau îndemnați să nu intre mai mult de cinci în agenție și să păstreze distanța de un metru față de ceilalți clienți. Înăuntru erau invitați să-și sterilizeze mâinile cu «Mona», își începe povestea un vechi operator de pariuri care și-a negociat scurt mărturia: „Dacă-mi declinați identitatea, nu vă mai spun nimic, sunt indivizi periculoși, dependenți de păcănele, care mi-ar putea face rău”.

Fără mănuși la păcănele

„Pe mine m-a revoltat faptul că angajații caselor de pariuri, noi, oamenii care manevram bani minut de minut și intram în contact cu fel de fel de indivizi n-aveam nici măcar mănuși. Ce să mai spun de măști? Și asta cu distanța de un metru era o utopie! Păi, aparatele de păcănele sunt, de obicei, lipite unele de altele. Își suflau ăia în gură, mozoleau butoanele cu salivă, «roșie-neagră», «roșie-neagră», apoi veneau la ghișeu să dea bani pentru încă o «dublă». Era o nebunie!”, mărturisește Nini (pentru a avea și-un nume personajul nostru).

Am bătut mai multe săli de jocuri marți, la prânz, și toate aveau un program mai scurt. În loc de orarul clasic – 10:00-24:00 -, se ajustase discret la perioada 10:00-22:00 sau 12:00-22:00. Și asta după ce au protestat angajații, cocoșați de o muncă cu grad ridicat de risc de contaminare cu coronavirus.

1.500 de lei pe lună în timpul pandemiei

Seara de marți a adus însă și izbăvirea pentru operatorii de pariuri. Nu pentru toți însă: „Doamne, bine că le-au închis, parcă eram un condamnat la moarte în așteptarea pedepsei. Și nici nu-mi permit să renunț la slujbă, am rate, copil…”.

Nini își adună gândurile, apoi izbucnește: „Imediat după anunțul făcut de Vela, am primit și noi un mesaj din partea angajatorului. Eram înștiințați că, începând cu 18 martie, agențiile vor fi închise, deocamdată până pe 15 aprilie, în funcție de deciziile autorităților. Ne asigurau că salariile vor fi plătite în continuare. Dar ce salariu!”.

Se foiește din nou, iar până decide să continue deschide și închide de două ori la rând gura, expunându-și plombele: „Pe timp de pandemie, încasăm 1.500 de lei. Adio bonusuri, bani pentru ore suplimentare. E bine că ne plătește, dar ce vom face cu leafa asta înjumătățită nu știu. În plus, pe mine mă mai stresează și câțiva nenorociți, mă sună în creierii nopții…”.

Dependenți disperați

Îl privesc atent pe Nini, bombăne ciudat și se uită des peste umăr. Deși stă așezat pe un scaun, iar în spate, la nici patru metri, se înalță un perete de beton: „Domne’, sunt unii dependenți pur și simplu de păcănele și de pariuri. Genul ăla care stă 14 ore în agenție. Pe mulți îi știu, îi cunosc, ne cunoaștem. Câțiva dintre ei au luat-o razna când au văzut că s-au încuiat toate sălile”.

„Și?”, mă pomenesc întrebând. „Și mă bat pe mine la cap să le deschid pe ascuns, chipurile nu i-ar vedea nimeni. «Lăsă-ne, cumetre, să dăm o gheară, roșie-neagră, roșie-neagră, că înnebunim. Îți dăm partea ta, numai lasă-ne să ne facem damblaua». M-au tâmpit!”.

3.200 de lei făcuți praf

„Și?”, forțez din nou. „Și pe dracu’!”, îmi aruncă Nini iritat, trăgând adânc dintr-o țigară slim. „Cum să le dau drumul în agenție? Ce, e a lu’ tata? Ăștia sunt cartofori înrăiți, nu-i mai scoți de-acolo. Păi unul dintre ei – ca să vă dați seama în ce hal trăiește această patimă – a câștigat la un moment dat, la un aparat nou, 3.200 de lei. 32 de milioane, vă dați seama? În patru ore nu mai avea niciun leu, nimic! Juca doar mize mari, de 100 de lei. A pierdut tot, plus vreo 1.000 de lei cu care venise. În fața mea s-a consumat scena. Eh, nebuni ca ăsta vor să joace pe șest”.

Explicația acestor gesturi poate fi explicată într-o singură cheie. Deși ar avea varianta pariurilor online, dependenții de jocurile de noroc au primit și aici o lovitură grea. Cum aproape toate activitățile sportive au fost oprite, nu mai au pe ce paria. Fotbal – nu, baschet – nu, handbal – nu…

„Plătește fratele tău”

Nini își verifică atent telefonul mobil, după care-mi citește un mesaj de pe WhatsApp: „Să moară mama, nimic nu se atinge de mine! Am băgat treizeci de milioane în mâncare, am provizii, da’ trebe să se mai și distreze omu’. Sunt fiert să dau o gheară, lasă-mă să intru măcar o jumătate de oră. Plătește fratele tău”.

Șterge textul cu un gest nervos. În câteva secunde, telefonul bipăie iar. Altă rugă disperată turnată într-un jargon de mahala. E clar, amatorii de păcănele vor avea viață grea până-n aprilie. Asta dacă nu i-o lovi, Doamne ferește, alt virus. Mortal!

O afacere de miliarde

În România există în jur de 14.000 de case de pariuri și nu mai puțion de 15.000 de cazinouri. Sălile de jocuri de noroc au început să răsară inclusiv pe ulițele satelor.

Veniturile încasate de stat de pe urma taxelor și impozitelor adunate de la firmele în domeniu depășesc un miliard de lei pe an. Așadar, este o afacere importantă. Pusă pe hold momentan, exact ca economia statelor bulversate de Covid-19.

Te-ar putea interesa și: