„Franț Țandără și familia acestuia au fost izgoniți din Giurgiu de autorități, dar nu pentru păcatele capului de familie, ci pentru că în urma interviurilor pe care le-a acordat unor jurnaliști, interviuri în cadrul cărora și-a mărturisit metodele de tortură și crimele, Franț Țandără a atras prea mult atenția asupra orașului de la Dunăre” – evocă Doina Jela.

Izgonit, Țandără s-a refugiat într-o pădure, pripășindu-se la o stupină, unde a fost găzduit de un prieten apicultor. S-a stins din viață în 2004, fără să fie judecat și condamnat pentru atrocitățile comise în perioada comunistă.

România, încotro?

„În ciuda refuzului de a exorciza comunismul, România merge înainte, n-are încotro. România nu va muri mâine. Din contră, merge, încet, dar sigur, înainte. Și o face în direcția bună”, a concluzionat Doina Jela.
Așa să fie!