În urmă cu zece zile, pe 16 mai, Evenimentul zilei titra: „Putin a învins. Rusia păstrează Crimeea, iar Estul Ucrainei va avea o largă autonomie. Președintele Poroșenko în corzi”. Evenimentele ulterioare au demonstrat că am avut dreptate.

În fața unei bisericuțe, la sfârșitul lui septembrie trecut, Vladimir Putin le-a declarat ziariștilor că a aprins lumânări pentru cei care și-au dat viața sau au fost răniți apărând Novorossia.

Termenul, care înseamnă „Noua Rusie”, a fost folosit pentru prima oară de liderul de la Kremlin în aprilie 2014 și a fost preluat de insurgenții din Ucraina pentru a-și defini scopul rebeliunii împotriva noului regim de la Kiev.

Novorossia a fost numele inițial dat teritoriului situat la nord de Marea Neagră, după ce acesta a fost cucerit de Rusia în timpul războaielor din secolul XVIII cu Imperiul Otoman și care a devenit parte a Ucrainei după Revoluția bolșevică.

Ideologii conservatori și Putin însuși au folosit acest termen pentru a justifica pretențiile Kremlinului că este de datoria sa să protejeze interesele etnicilor ruși de acolo.

În iunie 2014, pe fondul rebeliunii pro-ruse din Estul Ucrainei, Novorossia a fost proclamată de insurgenți ca o entitate separată, având propriul său parlament, propriul steag și propria sa agenție de știri.

Novorossia își propunea să unească auto-proclamatele republici populare Donețk și Lugansk într-o confederație, care să absoarbă pe viitor și alte regiuni ale Ucrainei.

Însă săptămâna trecută, Alexander Kofman, „ministru de Externe” al auto-proclamatei Republici Populare Donețk, a anunțat în publicația Vecerniaia Makeievka, că proiectul „Noua Rusie” a fost suspendat, scrie The Moscow Times:

„Proiectul Novorossia este înghețat până ce va apărea o nouă elită politică în aceste regiuni care să fie capabilă să ducă mai departe mișcarea. Nu avem dreptul să impunem opinia noastră în Harkov, Zaporojie și Odessa.”

Declarația lui Kofman venea după cea a șefului parlamentului Novorossiei, Oleg Țariov, fost deputat în legislativul de la Kiev. Luna trecută, Țariov a declarat pentru revista ucraineană Vesti Reporter că activitățile Novorossiei au fost înghețate deoarece nu se încadrau în tratatul de încetare a focului de la Minsk, semnat în februarie de președintele Putin al Rusiei, Poroșenko al Ucrainei, Hollande, președintele Franței și Merkel, cancelarul Germaniei. Site-ul oficial al parlamentului Novorossiei a fost oprit.

În timpul ultimelor săptămâni, într-un lanț de evenimente care par premeditate, oficialii Moscovei au devenit foarte activi în declarații care afirmă că guvernul Rusiei dorește ca auto-prolamatele republici să rămână parte a Ucrainei.

Ministrul  rus de Externe, Serghei Lavrov, declara săptămâna trecută pentru publicația guvernamentală Rossiiskaia Gazeta:

„La toate nivelurile, inclusiv cel prezidențial, afirmăm că dorim ca aceste republici să devină parte a Ucrainei. Ele și-au făcut public propriul proiect de constituție, în care vorbesc despre statutul lor în lumina acordului de la Minsk. Republicile vor deveni parte a Ucrainei, după care va urma o reformă constituțională care va face ca statutul lor să devină permanent.”

Cu o lună mai înainte, pe 16 aprilie, în timpul dialogului cu telespectatorii, Putin declara cu totul altceva despre acest subiect:

„Cred că - pe baza acordurilor de la Minsk - este posibil să găsim anumite elemente pentru a reface un teren politic comun cu Ucraina. Totuși, pe termen lung, evident, ultimul cuvânt despre cum și cu cine să trăiască și în ce condiții le aparține oamenilor care trăiesc în aceste teritorii.”

Analiștii consultați de The Moscow Times afirmă că schimbarea de discurs demonstrează că Rusia a folosit declarațiile privind expansiunea auto-proclamatelor entități teritoriale din Sud-Estul Ucrainei ca instrument de presiune în negocierile cu Occidentul și cu Ucraina.

Andrei Piontkovski, un analist politic de opoziție de la Moscova, susține că strategii de la Kremlin au înțeles că au atins nivelul maxim de tensiune pe care și-l pot permite cu factorii de decizie occidentali:

„Dacă ar fi menținut acest nivel de tensiune, Kremlinul ar fi trebuit să escaladeze și mai mult criza, ceea ce ar fi dus la și mai multe victime în rândurile militarilor ruși și sancțiuni suplimentare.”

Andrei Kolesnikov, membru al think tank-ului Carnegie Moscow Center, observă că sfârșitul proiectului Novorossia a fost anunțat la scurt timp după vizita Secretarului de Stat american John Kerry în Rusia și întâlnirea sa de la Soci cu Vladimir Putin, prima de la începerea crizei ucrainene.

Secretarul de Stat adjunct Victoria Nuland a făcut imediat după aceea drumuri între Kiev și Moscova.

Într-un articol publicat pe site-ul Carnegie Center săptămâna trecută, Kolesnikov a scris că este posibil ca în timpul negocierilor Statele Unite să fi oferit Rusiei neutralitate și tăcere față de anexarea Crimeii în schimbul reintegrării în cadrul Ucrainei a așa-ziselor republici din Estul țării.

La rândul său, Piontkovski s-a declarat de acord cu această ipoteză:

„Putin a oferit Americii o remiză: ei închid ochii la anexarea Crimeii, iar Rusia îngheață conflictul în Ucraina de Est. Aceasta este o opțiune interesantă pentru Occident, însă Ucrainei nu îi poate fi pe plac.”

În interviul citat din Rossiiskaia Gazeta, ministrul rus de Externe a precizat că problema Crimeii nu a fost ridicată de Kerry în timpul întâlnirii de la Soci. „Trageți dumneavoastră concluziile”, a spus Lavrov.

Potrivit lui Fiodor Lukianov, președintele Consiliului pentru Apărare și Politică Externă, un think tank având legături strânse cu Ministerul rus de Externe de la Moscova, insurgenții pro-ruși din Estul Ucrainei au înțeles că Moscova nu va sprijini independența lor sau alipirea lor la Rusia.

„În ciuda declarațiilor lor, au înțeles că trebuie să rămână în interiorul unei Ucraine unite.”

În concluzie, Rusia și Occidentul au ajuns la un acord în care criza a fost dezamorsată, cel puțin pentru o perioadă, fără ca vreuna dintre părți să pară că iese înfrântă de la negocieri, au declarat analiștii consultați de The Moscow Times.

Singura care iese păgubită din toată această afacere este Ucraina, care pierde Crimeea definitiv și rămâne cu regiunile Donețk și Lugansk cu o largă autonomie, reprezentând un focar de posibile tensiuni care poate fi oricând reactivat de Moscova. În plus, America se vede nevoită să accepte reversul precedentului Kosovo: granițele se pot modifica prin forță și în secolul XXI, așa cum s-a demonstrat cu Crimeea.

Detalii despre planul de pace propus Kievului, asupra căruia au căzut de acord Rusia și Occidentul, puteți citi aici.