Finlandezii au vrut să dea un tun. Povestea eşecului Nokia la Jucu

Autorităţile vor verifica ce bani a investit compania finlandeză în Ardeal. Siemens, Bosch sau Sony Ericsson sunt aşteptate în România.

Deşi România este o ţară sigură pentru investitorii străini, multe pieţe au fost pierdute din cauză că nu am ştiut să facem lobby pe unde am umblat. O recunoaşte chiar directorul Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine, Stelian Samson. Într-un interviu acordat "Evenimentului zilei", acesta este de părere că Nokia a dat un "tun" la noi şi că nu înţelege de ce a plecat. Totodată, directorul a precizat că se va verifica câţi bani s-au investit la Jucu. După plecarea Nokia, autorităţile caută soluţii să atragă noi investitori şi vor să reducă birocraţia, pentru a nu speria marile companii şi pentru nu se mai repeta situaţia de la Cluj. Samson a precizat că preferă marii investitori în detrimentul celor care vin să "vândă papuci şi nu dau bon fiscal". Companii mari precum IBM, Dell şi Huawei sunt interesate de România. Evenimentul zilei: De ce a plecat Nokia? De ce sunt mai puţine investiţii străine ca înainte de 1989 ? Stelian Samson: Suntem într-un moment prost, economic vorbind. Dar, o ducem în condiţiile în care o ducem, forţaţi si de conjunctura mondială. Observ ca nici în lume nimeni nu mai poate să definească exact ce s-a greşit şi se caută soluţii. Mergând pe glob, constat că ţara noastră este una dintre cele mai sigure, pornind de la siguranţa cetăţeanului şi că nivelul nostru minim este unul decent. Cel mai corect nu ar fi să ne comparăm cu regiunea? Da, dar ştiţi cum este, ştiţi cât reprezintă regiunea asta? Gândiţi-vă că India are un miliard de oameni săraci, China un miliard şi trei-patru sute. Africa toată, America de Sud, Mexic. Acuma, depinde cu cine ne comparăm, că niciodată nu se poate să fii mulţumit 100%, şi atunci aţi văzut că şi ăştia mari se luptă între ei. Dar, eu nu spun că trebuie să ne băgăm capul în pământ ca struţii, ci să găsim metode să îmbunătăţim orice tip de activitate. Şi, în contexul acesta, premierul asta a sesizat în urma analizelor: investitorii vin mai lent. Şi a întrebat: domnule, ce se întâmplă? Noi am constatat că există anumite bariere birocratice, artificial create. Din lipsa asumării responsabilităţii, a unor factori de decizie, se tergiversează luarea unei hotărâri. O iau până la urmă, dar greu. Din ce cauză credeţi că se iau decizii aşa de greu? Nu poate fi vorba de corupţie când discuţi de investitori mari, se discută la alt nivel. Sunt chestii absolute pur tehnice. Dar, pentru că este un fenomen nou pentru România, noi nu avem nici douăzeci de ani de când suntem în context, pentru noi este un lucru nou. Şi atunci, din lipsă de experienţă, a flerului într-o afacere, a unei investiţii, se analizează în funcţie de un articolaş, în termen de 30 de zile, se mai cer lămuriri. Cât durează aprobarea unei intenţii de invesţiţii în România? Maxim 30 de zile. Unele mai mult, altele mai puţin. La Nokia nu ştiu cât a durat pentru că nu s-a făcut contractul prin Centru. Acum, analizând siuaţia, premierul, împreună cu noi, am indentificat nişte posibilităţi pentru ca să se îmbunătăţească activitatea, şi atunci vom stabili nişte modalităţi de lucru, care să fie mai operative. Joi ne-am văzut, am avut o analiză cu premierul. A fost o analiză pertinentă şi vrem să vedem unde se gripează problema, ce se întâmplă acolo. Centrul se ocupă de invesiţii directe, mai sunt investiţii departamentale, ca de exemplu în agricultură, în turism, care nu sunt avizate de Centru, ci de ministere. Avem foarte multe dosare, pentru că dăm şi noi aviz pentru aceste afaceri. Pentru că trebuie să prezinte un plan de afaceri, garanţii şi, mai nou, trebuie să verificăm şi feed-back-ul. Adică să vedem dacă respectă investiţia pentru care a primit aviz. Câţi investitori străini au venit în România în ultimii doi-trei ani? Au venit, ei tot vin. La nivelul primelor şase luni ale anului acesta aveam 1,18 miliarde de euro cifra de investiţie înregistrată în România. Este mai bine decât anul trecut. Acum când Centrul a trecut în subordinea Executivului, se ia lista cu toţi investitorii care sunt în România, pentru a se vedea ce fac, mai au bani, nu vor să plece? Absolut. Deja am analizat-o. Noi am analizat şi am constat că aveam unul dintre cele mai sănătoase modalităţi de atragere a investiţilor: climat de muncă, taxe. Deci, nu au nici un motiv să plece. Statul român le garantează avantaje la profitul reinvestit. Ei nu au de ce să se plângă, iar statul român nu poate face mai mult în clipa de faţă. Din punct de vedere al Nokia, ei acum au zis că au găsit o piaţă a muncii, şi ei sunt liberi să facă aşa ceva, în China, Filipine şi India, am auzit eu. Totuşi, au făcut o investiţie la Cluj, ce se va întâmpla cu ce va râmâne acolo, banii investiţi acolo? Se va cerceta cât au investit. Iar faptul că au avut un miliard export, să faci o producţie de serie, să exporţi un miliard pe an, acolo ar fi trebuit să aibă profit sute de milioane de euro. Şi atunci, investiţiile, pe green-field-ul care a fost acolo, nu au fost spectaculoase, că nu au adus de pe lună nici curent, nici gaz. Acolo, în Ardeal, nu mai spunem că este totul plin de conducte cu gaz. Deci, foarte bine şi-au ales locaţia. "Ne-am consumat în micile noastre bătălii şi ciupituri din timpul orei şi nu a învăţat nimeni nimic. Sau a învăţat foarte puţin." STELIAN SAMSON, directorul Centrului Român pentru atragerea investiţiilor străine LECŢIA FINLANDEZĂ Boc vrea liste cu investitori. Ce aţi discutat cu premierul? Care sunt potenţialii investitori, serioşi, care ar putea investi în România. Premierul a spus că vrea să se analizeze obligativitatea legală de atragere a lor, ca autorităţile locale să trimită o listă cu investiţiile străine din teritoriu. Să existe un centralizator, care va fi gestionat la cabinetul primului-ministru, ca să ştii: câţi investitori străini sunt în România. Credeţi că azi era altă situaţie dacă se întâmpla acest lucru? Lumea nu ştie să facă diferenţa între Guvern şi Legislativ, Parlament. Toate legile ar trebui tehnic redactate, să fie făcute "beton". Pentru că atunci când Nokia, zic şi eu, să zică: poate nu ai voie să pleci cinci ani, poate nu mai venea, sau trebuia să mai stea un an şi să strângă din dinţi. Ei şi-au făcut nişte socoteli, dacă ei şi-au permis să piardă atâta în Bochum, Germania, şi peste patru ani să mai tragă un tun aici, mi se pare ciudat că a plecat. Ce ştiţi despre Bosch? Care sunt firmele care ar putea investi în România, dar la Cluj?Avem o lista pe care o analizăm împreună cu premierul, cu peste 20 de firme. La noi, schema ajutoarelor de stat funcţionează foarte bine. Mai sunt pe listă şi alţi posibili investitori: Siemens, Dell, Sony Ericsson, Huawei. Nu ştim exact unde şi dacă vor investi în România, discutăm, analizăm. Ce s-a întâmplat cu piaţa de desfacere a României. Pe vremea lui Ceauşescu exista o piaţă bună de desfacere? Păi trebuie să stabileşti o strategie, nu mai avem relaţiile păstrate de dinainte de 1989. Era o reţea foarte bună până la Revoluţie. Cu sirienii stăm mai bine, dar sunt probleme şi la ei acum. Este o piaţă foarte mare şi în Moscova. Noi am pierdut pieţe tradiţionale, s-au izolat state. Pieţele le-am pierdut prin privatizăriile pe care le-am făcut. Şi tot am dat, pe un leu, până ce am rămas cu ce am rămas. Aveam o industrie înapoiată, energofagă, dar, aveam o poziţie la vremea respectivă de pe care puteam să cerem ceva. Ne-am consumat în micile noastre bătălii şi ciupituri din timpul orei şi nu a învăţat nimeni nimic sau foarte puţin. Citiţi şi:

• Cum îşi negociază angajaţii Nokia concedierea
• Eşec la negocierile muncitorilor cu Nokia. În 2007, nemţii obţinuseră compensaţii fabuloase
• Blestemul Nokia? Finlanda întrerupe legăturile aeriene cu România
• Plecarea NOKIA ne costă peste un punct procentual în PIB