Erdogan inoxidabilul. Turcia preia vârful de lance al NATO

În ciuda unor tensiuni fără precedent dintre Ankara și occidentali, Turcia este o forță strategică de neînlocuit, preluând astfel comanda Forței de Intervenție Rapidă a Alianței Nord Atlantice.

La 29 decembrie, după ce tocmai l-a primit pe omologul său turc, Mevlut Cavusoglu, la Soci, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a indicat că Moscova și Ankara își vor continua cooperarea militară în ciuda neînțelegerilor în dosare precum Siria, Libia și Nagorno-Karabah. Și a criticilor NATO după achiziția de către Turcia a sistemelor de apărare antiaeriană S-400 „Triumph” din Rusia.

Achiziție care l-a costat pe Recep Tayyip Erdogan excluderea țării sale din programul avionului de luptă american F-35, precum și sancțiuni americane care vizează industria turcă de armament.

„Am confirmat cu Turcia obiectivul nostru comun de a dezvolta cooperarea noastră tehnico-militară”, a declarat Serghei Lavrov, înainte de a sublinia că președintele rus, Vladimir Putin, a apreciat hotărârea Turciei de a „continua cooperarea în acest domeniu, în ciuda presiunii ilegitime ale Washingtonului”.

În plus, a continuat Lavrov, sancțiunile „occidentale” nu trebuie să influențeze relațiile a două țări „ghidate de interesele lor naționale”.

Turcia: sancțiunile SUA nu ne vor îndoi

De partea sa, ministrul turc de Externe a asigurat că sancțiunile SUA nu vor îndoi Ankara. „Nu renunțăm la acțiunile noastre din cauza sancțiunilor. Acordul nostru privind livrarea sistemelor S-400 a venit înainte de această decizie”, a Cavusoglu. „Indiferent de subiect, inclusiv S-400, preferăm să rezolvăm problemele prin dialog. Statele Unite au spus după sancțiuni că sunt pentru un dialog”, a adăugat el, citat de Opex 360.

Preocuparea este că sistemul antirachetă rusesc S-400 nu este compatibil cu cele utilizate în cadrul NATO, din care face parte Turcia ca țară-cheie. Secretarul general al organizației, Jens Stoltenberg, a reamintit acest lucru în cadrul unui interviu acordat agenției de presă germane DPA.

„Am subliniat în repetate rânduri Turciei că sistemul S-400 rus nu este compatibil cu tehnologiile NATO. Nu poate fi integrat în apărarea aeriană NATO. În plus, prezintă un risc pentru avioanele aliate ”, a declarat Stoltenberg, la sfârșitul lunii trecute.

În plus, alte acțiuni ale Ankarei au stârnit - și încă stârnesc - tensiuni în cadrul NATO. Dincolo de intervențiile sale în Siria, Libia și chiar în Azerbaidjan, Turcia este criticată pentru căutarea hidrocarburilor în zonele revendicate de Grecia în Mediterana, punerea în discuție a dreptului internațional sau pentru șantajul pe care îl exercită asupra Uniunii Europene privind migranții.

Acestea au dat naștere, la începutul lunii decembrie, la o reuniune destul de furtunoasă a miniștrilor de externe ai Alianței Nord Atlantice.

Șeful diplomației americane, Mike Pompeo, dăduse tonul, reproșându-i Turciei că „a luat ostatice” planurile de apărare preconizate de aliați, văzând în aceasta o atitudine de natură să le slăbească coeziunea.

Aceste planuri se referă în special la flancul estic al NATO, unde mai multe țări membre se tem de ambițiile rusești, mai ales după anexarea Crimeei de Rusia și sprijinul Moscovei pentru separatiștii din Donbass, o regiune situată în sud-estul Ucrainei. O țară cu care Turcia este în relații excelente, dovadă fiind cooperarea lor în domeniul armamentului.

Pentru a răspunde la această situație, Alianța a înființat o forță operațională interarme cu nivel înalt de pregătire, Forța de Intervenție Rapidă  (Very High Readiness Joint Task Force, VJTF), integrate Forței de reacție a NATO ( Nato Response Force).

Or, după Italia, Germania și Polonia, este rândul Turciei să o conducă anul acesta, de la 1 ianuarie.

Descrisă drept „vârful de lance” al NATO, VJTF se bazează pe o brigadă multinațională terestră, forțe speciale, precum și pe mijloace aeriene și navale.

Rolul său este de a interveni la foarte scurt timp (2 până la 3 zile) atunci când este necesar pentru a pregăti desfășurarea unui grup inițial de forțe de eșalon secund (IFFG), compus din două brigăzi multinaționale.

În 2021, cea mai mare parte a trupelor  VJFT va fi asigurată de Brigada 66 Infanterie Mecanizată a Armatei Turce, cu aproximativ 4.200 de soldați din cei 6.400 care vor fi în această forță. „Albania, Ungaria, Italia, Letonia, Muntenegru, Polonia, România, Slovacia, Spania, Marea Britanie și SUA vor furniza, de asemenea, unități”, a informat NATO.

Alianța Nord Atlantică a subliniat în continuare că Turcia „a investit puternic în această unitate (…), în special în planificarea nevoilor de logistică și muniție. Adăugând că „cele mai noi modele de vehicule armate, rachete antitanc și obuziere turcești au fost atribuite  acestei forțe”.

 

Foto: Facebook