Măsurile de urgență, de la ajutorul direct la moratorii, introduse de guvernele europene în timpul crizei de coronavirus, au permis menținerea a mii de companii pe linia de plutire și au evitat falimentele.

Totuși, acest sprijin a crescut riscul ca un număr tot mai mare de societăți „zombie” – cele care nu ar putea supraviețui fără ajutorul de stat – să fie menținute în viață datorită sprijinului statal. În ce moment ar trebui guvernele să înceapă să retragă sprijinul? Ar trebui eliminate ajutoarele pentru toate sectoarele în același timp? Cum se va face diferența între companiile viabile și cele neviabile?

Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care Comisia Europeană le va adresa miniștrilor economiei și finanțelor din zona euro în cadrul ședinței prin videoconferință pe care o vor ține luni, deși marea discuție cu privire la revizuirea cadrelor de insolvență pentru a facilita restructurarea datoriilor companiilor viabile nu va fi purtată mai devreme de aprilie.

„O retragere bruscă și necoordonată a măsurilor ar putea provoca probleme corporative la scară largă, inclusiv falimente, provocând daune economice și sociale de durată și divergențe economice suplimentare”, avertizează Comisia Europeană în analiza trimisă Eurogrupului spre dezbatere, în care sugerează că, pe măsură ce schemele de sprijin încep să expire, guvernele ar trebui „să le înlocuiască treptat cu planuri specifice”.

Conform estimărilor executivului comunitar, fără măsuri de sprijin – în afară de dosarele de reglementare a ocupării forței de muncă – sau noi finanțări, 23% dintre companiile europene ar fi avut probleme de lichidități până la sfârșitul anului 2020. Un procent care ascunde realități foarte diferite în funcție de sector și țară. Serviciile de agrement, turism și de contact, inclusiv transportul, producția de mașini sau textilele au fost cele mai afectate. Altele, cum ar fi serviciile de comunicare și informare sau fabricarea produselor farmaceutice și alimentare au suportat mai bine situația.

Sudul, cel mai puternic lovit

Chiar și așa, companiile care aveau deja probleme de lichidități înainte de izbucnirea COVID-19 și-au văzut situația agravată, situația nefiind uniformă în statele membre. În Austria, Danemarca, Germania, Luxemburg, Lituania și România, mai puțin de 20% dintre companii au probleme de lichiditate. În Spania, Franța, Italia sau Belgia, mai mult de 30%. O realitate care nu se reflectă încă în nivelurile de întârziere a plăților, grație moratoriilor introduse de guvernele europene.

Cu toate acestea, „odată cu expirarea măsurilor de sprijin public fără precedent, este probabil ca firmele să nu își îndeplinească obligațiile privind datoriile și să se ajungă la o creștere a întârzierilor și a insolvențelor”, avertizează Comisia, care estimează o pierdere de 587.000 de milioane de euro până în cel de-al treilea trimestru al anului 2020, din care procentul de 60% corespunde împrumuturilor către companii. „Odată ce măsurile au fost eliminate, capacitatea companiilor de a-și plăti datoriile va varia între nivelul inițial de îndatorare, impactul crizei – diferit în funcție de sector, dimensiune sau țară – și perspectivele privind veniturile viitoare”, explică executivul european.

Companii viabile și neviabile

Situația este preocupantă în rândul țărilor din zona euro, care vor organiza o primă dezbatere luni. „Principala prioritate este evitarea distrugerii inutile a capacității productive în timpul crizei. Nu dorim ca firmele sănătoase să falimenteze din cauza măsurilor de izolare, dar trebuie să le lăsăm să falimenteze pe cele care nu sunt viabile”, spune un înalt oficial al Eurogrupului, care consideră că este mai bine pentru economie să gestioneze rapid insolvențele, în loc să prelungească procesele, deoarece singurul lucru pe care l-ar face ar fi să întârzie recuperarea.

Eurogrupul este în favoarea „calibrării foarte bune a retragerii ajutorului”, astfel încât aceasta să nu fie „foarte rapidă, dar nici foarte lentă” și să înlocuiască, așa cum sugerează Comisia, „măsurile actuale cu alte măsuri mai selective pentru companiile viabile care totuși au nevoie de ajutor”.

Un exercițiu dificil, având în vedere că va trebui, de asemenea, să decidă care companii sunt viabile și care nu. „Unele state membre instituie deja structuri pentru a face distincția între viabil și neviabil”, dar „suntem încă în faza măsurilor generale și asta va dura destul de mult timp”, explică Bruxelles-ul. „Restabilirea regulilor nu va fi ușoară. Această criză va lăsa o urmă foarte lungă și unele dintre efectele sale vor dura mult”, recunosc aceleași surse.

Perspective economice

Pe lângă solvabilitatea sectorului de afaceri, agenda miniștrilor include și o nouă dezbatere cu privire la rolul internațional al euro și o revizuire a situației economice pe baza previziunilor de iarnă, care au definit un început de an mai problematic decât era de așteptat în toamnă, din cauza creșterii infecțiilor și a înăspririi restricțiilor.

Dar nu vor aborda reforma regulilor fiscale, pe care Spania o dorește abordată cât mai curând posibil, nici reactivarea Pactului de stabilitate și creștere sau a regulilor de deficit, suspendate din cauza pandemiei. „Ar trebui inițiate dezbaterile atunci când va exista o situație de certitudine, pe care nu o avem acum. Totul va depinde de momentul în care considerăm că economiile au intrat pe o cale clară și durabilă de redresare”, spun surse din Ministerul Economiei din Spania.

Deocamdată, așa cum a recunoscut joi comisarul Paolo Gentiloni, nu este cazul. „Aceste prognoze de iarnă nu ne spun că la 31 decembrie 2021 situația economică grea și dificultățile se vor încheia”. Comisia Europeană va prezenta o propunere luând în considerare aceste cifre, precum și pe cele furnizate de prognozele de primăvară.