Jurnaliştii egipteni avertizează că revolta riscă să fie "confiscată". Ca şi în România anului 1989, tinerii şi armata ar putea decide soarta actualului regim.

Soarta revoltei egiptene depinde de ceea ce se va întâmpla săptămâna aceasta în stradă, dar şi pe scena politică, unde au început negocierile între guvern şi câteva formaţiuni de opoziţie, printre care şi Frăţia Musulmană.

Deja au apărut acuzaţii că negocierile nu sunt transparente, iar Frăţia Musulmană a anunţat că nu va merge la nesfârşit la negocieri dacă preşedintele Hosni Mubarak nu demisionează.

Acesta nu intenţionează să plece de la putere până la viitoarele alegeri prezidenţiale, programate în toamnă, în ciuda presiunilor venite atât din interior, cât şi din exterior, în special din partea Statelor Unite.

Cererile protestatarilor

Lista de cereri a opoziţiei cuprinde anularea stării de necesitate în vigoare de peste 30 de ani, eliberarea imediată a deţinuţilor politici şi asigurarea libertăţii presei. Dar propunerile pentru perioada de tranziţie diferă de la un partid la altul, iar formaţiunile politice dau dovadă de aceeaşi lipsă de unitate ca şi în trecut. Între timp, protestatarii egipteni încep să se teamă că revoluţia lor va fi confiscată de interesele politicienilor.

Directorul adjunct al ziarului independent "Al Ahram", Yahia Ghanem, e de părere că situaţia din Egipt este similară cu cea din România după ’89. "În România, din ce ştiu, deşi nemulţumirea populaţiei a jucat un rol important, principalii actori din culise erau oameni ai regimului, ca dovadă, cel care i-a urmat lui Ceauşescu a fost Ion Iliescu, un fost apropiat al acestuia", spune Ghanem. El adaugă că, din câte ştie, în revoluţia din România, ca şi în revolta egipteană de acum au fost implicaţi diverşi agitatori şi elemente ale serviciilor secrete.

Cazul românesc a fost des invocat în presa egipteană. În redacţia ziarului liberal "Al Shouruk", Dina Gamil, jurnalistă specializată în societatea civilă, consideră că situaţia seamănă mai mult cu ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii decât cu Revoluţia din ’89. Dina Gamil crede că tinerii români din Piaţa Universităţii erau la fel de rupţi de partidele politice ca şi cei egipteni acum.

Partidele de opoziţie sunt lipsite de forţă

În condiţiile în care negocierile dintre opoziţia egipteană şi putere sunt departe de a da speranţe de schimbare profundă opoziţiei populare din stradă, Dina Gamil aşteaptă mai mult de la mişcările de tineret decât de la partidele implicate în dialogul cu guvernul. "Mişcarea Kefaya aproape că nu mai există în realitate, doar în ziare unde membrii dau declaraţii", spune Dina Gamil.

În ce priveşte partidul declarat socialist Tagammu, jurnalista consideră că acesta nu este un adevărat partid de stânga: "Nu ştiu cum se mai poate numi de stânga. Iar în interiorul formaţiunii sunt diviziuni, au fost tentative de reformare a partidului pentru a-l face credibil de stânga, dar fără succes".

Nici liberalii egipteni de la partidul Wafd nu sunt o forţă credibilă, consideră Dina Gamil. "Wafd, ce-i drept, s-a mai mărit, are acum un finanţator bogat şi a atras mai mulţi oameni, dar nu este un partid liberal în adevăratul sens al cuvântului şi nu are o bază populară reală", apreciază Dina Gamil.

Schimbarea trebuie să vină din stradă

Din discuţiile cu jurnaliştii egipteni şi cu protestatarii din Piaţa Tahrir reiese că slaba reprezentare populară este valabilă pentru toate partidele politice de opoziţie şi reprezintă o adevărată problemă pentru viitor.

Schimbarea reală, spun jurnaliştii egipteni, poate veni doar din stradă, unde mişcările de tineret care au organizat protestele s-au unit şi au format un comitet de conducere format din zece oameni. Reprezentanţii tinerilor participă la negocierile cu guvernul, dar, spre deosebire de unele partide de opoziţie, nu se arată dispuşi la compromis şi cer în continuare nu doar demisia preşedintelui, ci şi schimbarea radicală a sistemului politic.

Mohamad Mostafa, jurnalist la agenţia naţională de ştiri MENA, consideră că şi negocierile politice şi soarta revoluţiei vor fi decise săptămâna aceasta. "Protestatarii sunt conştienţi că regimul se poate regrupa în următoarele 6 luni până la alegeri, totul depinde de ceea ce se va întâmpla pe termen scurt, dacă oamenii nu mai ies în număr mare în stradă, partidele de opoziţie pierd din puterea de negociere", consideră jurnalistul.

Armata egipteană şi "momentul adevărului"

Cum negocierile politice nu au convins până acum, iar guvernul nu e dispus să facă schimbările majore cerute de manifestanţi, o variantă este ca protestele, în loc să se atenueze, să se intensifice, moment în care armata ar putea tăia nodul gordian, spune Mohamed Mostafa.

"Momentul adevărului va veni de la armată, atunci când protestatarii nu vor mai sta în piaţa Tahrir şi vor decide să meargă să demonstreze în faţa palatului prezidenţial", spune Mohamed Mostafa. Rămâne de văzut dacă armata îi va opri şi dacă va folosi armamanetul din dotare, adaugă Mostafa, care este convins că astfel se va decide soarta revoltei din Egipt.

Unii jurnaliştii egipteni mai avertizează că dacă Frăţia Musulmană riscă să se radicalizeze nu va participa la jocul politic, iar, până acum, reprezentanţii grupării au ieşit nemulţumiţi de la negocierile politice aflate în desfăşurare.

"Tinerii egipteni au ieşit pe străzi împotriva lui Hosni Mubarak aşa cum şi tinerii români au făcut-o în 1989, împotriva dictatorului Ceauşescu.", DINA GAMIL, jurnalistă

Corespondenţă din Egipt