Eftimie Murgu, un luptător din galeria marilor eroi ai Banatului. Nu poți deschide o carte de istorie a Banatului fără să te oprești asupra extraordinarei figuri a unuia dintre cei mai mari revoluționari români.

Eftimie Murgu a fost filosof, jurist, francmason, revoluționar. Într-un cuvânt a fost un erou al românilor care a scris una din cele mai glorioase pagini de istorie bănățeană.

Eftimie Murgu, jurist și francmason

Eftimie Murgu a văzut lumina zilei la 28 decembrie 1805, la Rudăria, comitatul Caraș, adică actualul județ Caraș-Severin. Familia sa, românească pe deplin, i-a oferit șansa să studieze științe umaniste și juridice. A studiat mai întâi la Caransebeș studiile generale și liceale. A început studiul Filosofiei la Szeged. S-a transferat apoi, tot în Ungaria, urmând Dreptul la Pesta. A finalizat studiile la 25 de ani, în 1830 cu rezultate foarte bune.

Era un spirit luminat. A fost de tânăr, luptător pentru drepturile românilor. Avea și cu cine să semene! Tatăl său, Simu Murgu (Simeon Murgu) a fost ofițer într-unul din regimentele grănicerești bănățene formate din români. Dacă nu a urmat cariera armelor asemeni fratelui său mai mare, Nicolae, ofițer în aceeași unitate, Regimentul 13 Grăniceri ca și tatăl lor.

La 1834, a preferat să treacă în Moldova, la Iași. Aici, a primit un post de profesor de Filosofie la Academia Mihăileană. Dosarul său era unul din cele mai bune, menționându-se faptul că absolvise cu „Eminență” Universitatea din Pesta. Aici, s-a inițiat în Francmasonerie. Era anul venirii pe tron a domnitorului Regulamentar Mihail Sturdza. Avea să devină venerabilul uneia din marile loje ieșene. Activitatea sa revoluționară avea să-l coste cariera didactică pentru că Mihail Sturdza era adversar al ideilor revoluționare, novatoare.

Eftimie Murgu - de la Iași la București apoi înapoi în Banat. Revoluția și condamnările politice

Eftimie Murgu a ales să treacă Milcovul la București. Aici, domnia lui Alexandru Ghica părea mai permisivă. Spera să devină profesor la Colegiul Sfântul Sava. A fost însă amânat un an pentru a i se vedea dosarul politic. A dat lecții particulare, a cunoscut alți frați francmasoni, în 1840 punând bazele unei asociații secrete. L-a cunoscut pe Nicolae Bălcescu. Apoi i-a cunoscut pe Mitiță Filipescu, Ion Ghica și alții. Aici, în spirit francmasonic, pune bazele unui proiect constituțional, dorind ca Țara Românească să se numească Noua Românie. Aceasta urma să fie o republică pe principii iacobine. Conjurația a fost descoperită. Nicolae Bălcescu a ajuns arestat. Eftimie Murgu a fost deportat la Sibiu și eliberat acolo. I s-a impus stabilirea la Lugoj.

La Lugoj, Eftimie Murgu a inițat mișcarea de eliberare a Banatului, proclamând dreptul poporului la înarmare și autodeterminare, la 15 iunie 1848. Îl regăsim apoi între deputații români ai Dietei de la Debrețin și în Adunarea Națională Maghiară de la Pesta. Aici, Eftimie Murgu a cerut chiar detronarea Habsburgilor și autodeterminarea românilor. A fost arestat de două ori în cursul anului 1848, anchetat și eliberat sub presiune publică în aprilie 1849. A dorit chiar să medieze unirea dintre Kossuth și Avram Iancu, la fel ca revoluționarii munteni ca Nicolae Bălcescu și Alexandru Golescu-Arăpilă.

Condamnarea la moarte, eliberarea și sfârșitul vieții

Capitularea de la Șiria din august 1849 i-a adus arestarea și condamnarea la moarte în 1 septembrie 1849. La 7 octombrie 1851, Eftimie Murgu a avut pedeapsa comutată la 4 ani închisoare, făcuți la Iosefstadt în Cehia. După eliberare, a încercat să se stabilească la Lugoj, București, decizând în cele din urmă să trăiască la Budapesta. Aici a fost ales în 1861, deputat de Moravița. La Budapesta,  a murit la 30 aprilie/12 mai 1870. Trupul îi va fi adus după Marea Unire, în 1932, la Lugoj.