Macul roșu este întâlnit sub două tipuri majore: primul este macul de câmp a cărui apariție nu este controlată, având caracter spontan, iar al doilea este macul cultivat de către om, macul de grădină (Papaver somniferum) de la care se utilizează în alimentație și în dietetică semințele.
Macul roșu de câmp se dezvoltă bine în zonele însorite ale câmpiei până la altitudini destul de ridicate, în cadrul culturilor de cereale, pe marginile drumurilor și ale căilor ferate. În zonele lumii în care nu crește ca plantă spontană (sudul Asiei, America Centrală), specia Papaver rhoeas a fost introdusă în cultură.
Petalele (paparoanele) macului de câmp se recoltează pentru uz medicinal după deschiderea completă a florilor și numai după ce roua s-a ridicat. Ele sunt lăsate să se usuce în strat subțire, într-un loc umbros. Se păstrează la umbră, în vase închise ermetic.
Acestea dispun de mucilagii, antocianozide, alcaloizi (readina și reagenină, cantități mici de tebaină, infime de narcotină), pigmenți (carotenoizi, antociani) și substanțe amare.
Infuzia realizată din petalele uscate tratează bolile respiratorii acute, cu tuse. În astmul bronșic alergic, în faza de debut, ceaiul de paparoane este deosebit de benefic, în special în cazul copiilor, potrivit www.bioterapi.ro.
Ceaiul de petale de mac roșu este indicat în bronșită acută, laringită acută, angine pectorale, în gripă și pentru calmarea durerilor de gât. Se utilizează cu succes, sub formă de gargară, în caz de răgușeală.
