Merge încet, cu paşi mici, uşor nesigur, dar ţinuta dreaptă. Aghiotantul stă lângă el, atent să-l sprijine.
E condus spre un jilţ ca un tron. Se aşază cuviincios, cu genunchii apropiaţi, cum cere eticheta regală. Priveşte în jur, puţin pierdut. Unii îşi plesnesc entuziaşti palmele transpirate, alţii pleoscăie de convenienţă. Restul trag chiului. După cum le-a dictat şeful. Atmosferă de trupă dusă cu compania la operă. "Am fost la rege", o să se laude la neamuri. Au merţan, au viloaie, dar asta e ceva nou.
Regele e neatent. Singur, undeva în afara timpului. În sfârşit, e invitat să vorbească. Momentul culminant. Până unde va merge? Va coborî în politică? Vorbeşte greu, monoton. Se rezumă la înţepături, critici generale, apropouri: "personalizarea puterii, sărăcie, boală, agăţarea de putere, primitivism". Monarhia, ca alternativă, e sugerată: "Coroana nu este un simbol al trecutului". Încheie stingher, dar mulţumit. A rezistat presiunilor. Duda şi Voiculescu n-au reuşit mai mult. Regele priveşte peste capetele încinse.
De presiuni a avut mereu parte. E un puşti de 19 ani, când e aşezat a doua oară pe tron. Vremurile sunt cumplite. Ţara stă să fie sfâşiată, între Hitler şi Stalin. Mihai ar mai copilări, ar mai şurubări la motoare, în garaj. Dar are orgoliul lui. Antonescu, cu aroganţa lui milităroasă, îl calcă pe nervi. Prea îl tratează ca pe un mucos. Mai e şi maică-sa, pe care o adoră, mai ales după ce taică-su a părăsit-o. Nu iese din cuvântul ei. Or, Elena, strănepoata Reginei Victoria, îl împinge de partea celor de un sânge cu ea, împotriva nemţilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
S-a bucurat când l-a arestat pe Antonescu? I-a văzut faţa căzută de uimire, privind buimac la revolver. Na, uite ce-ţi face mucosul! Peste trei ani, şi el va fi ameninţat cu pistolul. Sau nu? Unii zic că e o poveste, că de fapt Regele a negociat cu comuniştii. Alţii zic că ar fi primit şi nişte bani. Iar presiuni. Antonescu e condamnat la moarte. Din temniţă, face cerere de graţiere.
Îl urăşti, dar poţi să-l laşi să moară? Ştii sigur că soarta lui e pecetluită, ruşii nu-l vor lăsa în viaţă. Ce rost are să faci pe eroul? Dar arată că e bărbat în timpul grevei regale. Şase luni refuză să semneze vreun act al guvernului Groza. E mândru, se simte bine că se opune. Totul se năruie, însă, când anglo-americanii îi cer să renunţe. Să-l accepte pe Groza. Apoi abdicarea. Pentru el şi urmaşi.
În sfârşit, puţină tihnă, în exil. El şi motoarele. Uneori îi visează pe Antonescu. Ce mai vrea? De ce nu-l lasă în pace? Dumnezeu îl blagosloveşte numai cu fete. Nici un moştenitor. Tot mai dese clipe de deznădejde. Deodată, viaţa i se accelerează. 1989, 1990, 1991: Iliescu, autostrada, Învierea, un milion pe străzi, micul Nicolae. Speranţe. Doamne, e posibil? Dar Coposu moare şi Constantinescu uită de promisiunea de a-l aduce pe tron. Prea dulce e puterea!
Margareta se îndrăgosteşte de Duda, fiul unui fesenist. El se opune, dar toate femeile îi sar în cap. În silă, acceptă. Dar femeile tot nu sunt mulţumite: Duda i-a băgat nevesti-sii în cap că trebuie să fie Regină. Bătrânul oftează şi abrogă legea salică. Ambiţios ginere! Iese din neutralitatea regală şi intră în politică. În guvernul Năstase, apoi Tăriceanu. Nu-i destul. A primit misiunea să candideze la preşedinţie, să-i fure nişte voturi lui Băsescu. Nevasta şi soacra îl încurajează. Amare bătrâneţi! Duda îl pune definitiv rău cu Băsescu. Îl taie de pe lista de invitaţi la nunta de diamant. Băsescu nu-l va ierta niciodată. În ranchiuna faţă de Duda, loveşte cumplit în bătrânul Rege.
Acum e în Parlament. La câţiva metri, o figură cunoscută Încearcă să se concentreze. Parcă ar fi Vasile Luca. Sau Pătrăşcanu? Din fotoliul de onoare, Ion Iliescu rânjeşte lat.
- Cum i-a cuminţit Regele Mihai pe parlamentari. Ce nu s-a văzut la televizor din şedinţa solemnă | FOTO&VIDEO
Recomandările noastre
