Are parte de cel mai lung mandat de director al SRI (8 ani, din 2006 până în prezent), într-o societate în care coabitarea este marcată de atmosfera unui divorț în stil italian, iar deciziile Justiției sunt acceptate de clasa politică cu lacrimi în ochi. A preluat mandatul de la Radu Timofte în plin scandal (fuga lui Omar Hayssam) venind tot din rândul PSD, dar sub președinția lui Traian Băsescu. Un paradox greu de înțeles de cei care văd serviciile de informații ca pe o tolbă plină cu interceptări și informații despre adversarii poltici. A traversat cu bine două cicluri electorale, presărate cu tentative de suspendare ale Președintelui, schimbări spectaculoase de guvern și numeroase scandaluri de corupție la vârf.
Se poate spune că n-a avut o viață ușoară și cu toate astea a reușit transformarea unui serviciu de informații ce amintea de fosta Securitate, cu filiale în firmele lui SOV sau Voiculescu, într-o instituție modernă, partener egal al vârfurilor comunității de intelligence. Se vorbește foarte puțin despre activitatea Clubului de la Berna, dar întâlnirile oficiale cu directorii FBI, CIA, MI-5 sunt vârful unei activități de contacte externe intense, prin care SRI a devenit Partener-Aliat.
În materie de luptă politică internă nu o să găsiți reproșuri majore la adresa sa, chiar dacă în ultimii ani comunicatele DNA și DIICOT conțineau invariabil sintagma „cu sprijinul SRI”, ca într-un mecanism bielă- manivelă. O nemulțumire surdă poate fi sesizată, mai ales în rândul clasei politice, dar nu au existat atacuri directe. Rezultatele campaniilor anticorupție au modificat societatea românească, s-au produs evenimente pe care unii doar le visau (mai ales sub formă de coșmar), dar rămâne definitorie decizia curajoasă de monitorizare a examenului de Bacalaureat din 2013 de către SRI. Atunci am văzut că există voință pentru o schimbare profundă.
George Maior, diplomat ca formație intelectuală, a refuzat în permanență să comenteze posibilitatea reîntoarcerii în politică, dar asta n-au împiedicat speculațiile să continue. Numele lui George Maior este vehiculat pentru postura de prim-ministru, iar după experimentele Mihai Răzvan-Ungureanu, premier validat de Traian Băsescu din postura de director al SIE și Teodor Meleșcanu, candidat la președinție direct din aceeași funcție, nu ar mai mira pe nimeni o asemenea posibiltate.
Ce ar putea aduce nou George Maior în politica guvernamentală? Garanția că parcursul României nu va fi schimbat, încrederea pe care a dobândit-o pe plan extern pentru modul în care a gestionat situații extrem de dificile și complexe, putând fi transferată unei instituții (Guvernul) care are nevoie de credibilitate și predictibilitate. Nu ar fi de neglijat nici fiorii reci pe care i-ar simți unii politicieni/ oameni de afaceri/ funcționari publici atunci când ar sta de vorbă cu fostul șef al SRI în calitate de prim-ministru. Important va fi semnalul că România continuă pe același drum.
Se va întâmpla acest lucru? Rămânem în zona pariurilor politice majore.
Recomandările noastre
