De această scenă celebră din "Le Grand Restaurant" mi-a adus aminte discursul din Parlament al lui Crin Antonescu. Tânărul liberal pletos de acum câţiva ani, simpatic şi relaxat, a ajuns un pachet de nervi. Discursul său inteligent de odinioară, de orator hărăzit, s-a transformat într-o serie de ţipete isteroide. De repetiţii stereotipe, răstite, împroşcând microfoanele. Privirea spălăcită, fixă, părul care îi cade pe frunte. Doar mustaţa-muscă îi lipseşte.

Omul are ceva înspăimântător! Vocea spartă, gesturile nervoase, scăpate de sub control, trădează disperarea. Simte că-i fug mitingurile de sub picioare. Îi scapă protestele printre degete. Se topesc demonstraţiile. Se aştepta ca bulgărele să se facă mare cât casa, să măture totul în cale şi să prăvălească toată şandramaua. A crezut că i-a venit clipa, şi, iată, clipa trece pe lângă el. La marele miting USL de la Şosea trebuiau să vină cel puţin 10.000 de oameni. A fost mobilizare generală în teritoriu. El însuşi şi-a stricat tihna şi s-a agitat ca un nebun. A strigat, a ameninţat, i-a implorat pe baroni. A făcut ca toate alea la telefon. Rezultatul? Abia s-au adunat 6-7.000 de oameni. L-au mai costat şi o grămadă de bani. În plus, l-a scos din ţâţâni şi nebunul de Mazăre, îmbrăcat ca Che Guevara. Mai voia să şi vorbească. Dracul a mai pomenit Che Guevara şi liberalism? Iar Piaţa Universităţii abia mai pâlpâie.

Atunci i-a intrat rău ghimpele. Sula-n coastă, cum spunea Iliescu. Moşul a fost trei mandate preşedinte şi tot nu s-a săturat. Iar el, care e tânăr şi visează cu ochii deschişi de luni de zile, să rateze momentul ăsta favorabil?

Şi-a pus toată nădejdea în 24 ianuarie. A crezut că o să iasă masiv lumea în stradă. A sperat să se lăfăie ameţit într-o baie de mulţime la Iaşi. Abia au venit 1.500 de oameni. A crezut că Oprişan o să rupă Focşaniul. Când colo, au fost ei huiduiţi. A sperat ca pensionarii militari să umple străzile Bucureştiului. Tot vreo 1.500. S-a expirat şi Dogaru, degeaba transpiră şi se înroşeşte!

Ponta joacă tot mai murdar. Pe măsură ce pe Antonescu îl lasă nervii, ălălalt s-a muiat de tot. Discursul de luni din Parlament a fost de-a dreptul prietenos la adresa PDL. Calm, liniştit, cumpătat. Mai că nu le-a făcut cu ochiul!

Chestia e că Ponta e pe val: are câte un atu în fiecare mână. Dacă USL câştigă alegerile, anticipate, comasate, cum or fi, e prim-ministru. Dacă USL nu obţine 50%, alianţa se rupe, PDL face guvern cu PSD şi Ponta cade tot în picioare. Băsescu va şti să-i fie recunoscător.

Dar cu el, cu Antonescu, ce se întâmplă? Dacă USL pierde şi alianţa se rupe, PNL, rămas singur, nu va avea niciodată forţa să impună singur preşedintele. Oricât de bun orator ar fi el. Dar hai să punem binele înainte. USL câştigă cu peste 50% şi atunci Băsescu e obligat, cel puţin moral, să-l pună pe Ponta premier. Mai rămâne un an până la prezidenţiale. USL nu va avea ce măsuri rapide să ia pentru a creşte nivelul de trai. Dimpotrivă. Criza, FMI, UE, toate vor lega Executivul de mâini şi de picioare. Guvernul Ponta va fi obligat să continue politica de austeritate. Iar poporul va înţelege că a fost înşelat. "Aceeaşi mizerie". Au promis marea cu sarea, doar ca să ajungă la ciolan. USL se va prăbuşi în sondaje şi toate oalele i se vor sparge lui Crin în cap.

Singura lui şansă e ca totul să se tranşeze acum. Şi, mai ales, Băsescu să fie măturat de la putere şi să se organizeze alegeri prezidenţiale simultan cu parlamentarele. Nu de prost tot pune placa cu anticipatele: să intre în subconştientul poporului!

Dar, când vezi cum ocaziile trec una câte una şi Băsescu rămâne tot cocoţat în scaun, cum să nu înnebuneşti?!