Puţini se aşteptau, probabil, ca preşedintele Traian Băsescu să fi promulgat din prima Legea pensiilor şi să nu o retrimită parlamentului.
Nu cred că iminenţa suspendării l-a determinat să facă acest lucru, ci instinctul oricărui politician de a juca eficienta carte a populismului de câte ori apare vreo oportunitate. Or, Legea pensiilor este, fără îndoială, o astfel de ocazie. Cea mai bună dovadă că, în decizia preşedintelui, au primat argumentele electorale, nu cele raţionale, de ordin socio-economic, este faptul că, în discursul din parlament de pe 21 septembrie, preşedintele se declara un susţinător al egalizării vârstei de pensionare. "Măsura de creştere progresivă până în 2030 a vârstei de pensionare, până la 65 de ani, precum şi egalizarea acesteia la femei şi bărbaţi, este necesară, având în vedere tendinţele demografice îngrijorătoare, din România şi nu numai, inclusiv în Uniunea Europeană", spunea atunci şeful statului. Acum, tendinţele demografice nu mai sunt îngrijorătoare, ci procentele în sondaje. Retrimiterea Legii pensiilor este o formă de populism.
Strategia lui Victor Ponta este o altă formă de populism, mai puţin periculos decât primul, atâta timp cât PSD se află în opoziţie. Dacă va face lucrurile pe care le promite acum când va ajunge la guvernare va fi de-a dreptul dezastruos. Această strategie poate fi înţeleasă până la un punct. Ca lider al principalului partid de opoziţie, Victor Ponta nu poate rata nicio ocazie de a se erija în apărătorul pensionarilor, mulţi dintre ei trăind la limita sărăciei extreme. Cu atât mai mult într-o perioadă de criză şi politici guvernamentale ezitante şi, în consecinţă, ineficiente.
Înţeleg de ce Victor Ponta strigă de zile bune "Hoţii!" când se referă la votarea Legii pensiilor. Înţeleg şi de ce PSD-iştii prezenţi în sală la momentul votului nu au reclamat neîndeplinirea procedurilor. Acest incident trebuia să aibă loc, pentru ca ulterior liderii PSD "să croşeteze" electoral pe marginea lui, cu beneficiile de rigoare.
Contraatacul PDL-iştilor care cer anchete penale pe numele lui Viorel Hrebenciuc sau Bogdan Olteanu, foşti preşedinţi de şedinţe ale parlamentului în care legile adoptate erau întotdeauna mai multe decât numărul parlamentarilor prezenţi, este hilar. Era treaba democrat-liberalilor să reclame neregulile la momentul respectiv. Numai că electoral nu le-a folosit la nimic, deci au trecut cu vederea această cutumă nocivă, aflată la limita ilegalităţii.
Înţeleg de ce Victor Ponta a sesizat Curtea Constituţională, deşi, ca jurist, ştia de la bun început că magistraţii nu se pronunţă pe proceduri. Se află într-o poziţie ingrată după ce judecătorul Ion Predescu, fost senator PSD, a votat în favoarea verdictului de constituţionalitate a Legii pensiilor. Înţeleg de ce o ameninţă cu puşcăria pe Roberta Anastase, deşi e greu să găseşti un articol în Codul Penal unde să încadrezi faptele preşedintelui Camerei Deputaţilor. Liderul PSD ştie însă că pensionarii nu sunt atenţi la astfel de detalii. El vrea să se erijeze în protectorul lor, la fel cum preşedintele Traian Băsescu a intrat în haina apărătorului femeilor care vor ieşi la pensie.
În politică, una dintre reţetele succesului este să fii linguşitor, în primul rând cu electoratul tău. Americanii James Carville şi Paul Begala, doi strategi care au lucrat pentru Bill Clinton, sunt de părere că linguşeala este eficientă atâta vreme cât nu exagerezi. Deci, cine îi perie mai eficient pe pensionari? Băsescu sau Ponta? Sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră, cititorii acestui articol, aveţi un răspuns la această întrebare.
Citiţi şi:
- Băsescu nu promulgă legea pensiilor. Pe 21 septembrie, cerea egalizarea vârstei de pensionare la 65 de ani
- PSD renunţă la suspendarea lui Băsescu, nu şi la demiterea lui Anastase
- Voiculescu şi PNL: Traiane, de suspendare nu scapi!
- Botiş despre legea pensiilor: "Eu am fost unul dintre iniţiatorii unei propuneri identice"
- Şeitan: "Mai devreme sau mai târziu tot la egalizare se va ajunge"
Recomandările noastre
