EDITORIALUL EVZ. Intrebări pentru extremiştii care fac profit politic pe nervii unei ţări întregi

În apropierea alegerilor pentru parlamentul UE s-au apucat de treabă tot felul de extremişti care transformă, fără scrupule, frica în voturi şi ura în capital electoral. Indivizi care fac profit politic pe nervii unei ţări întregi.

Comemorarea unor generali ucişi acum 160 de ani de armata Imperiului Habsburgic a fost folosită cinic de Vona Gabor, liderul partidului extremist neonazist Jobbik. Gabor s-a deplasat la Târgu Mureş, în 10 martie 2014, alături de mai mulţi colegi de partid din Ungaria şi a făcut scandal. Peste 3.000 de maghiari, mulţi dintre ei cetăţeni români din secuime au participat la evenimentul parazitat electoral de extremistul maghiar. S-au fluturat drapele ale inexistentului Ţinut Secuiesc şi s-a cerut "autonomie". Incidentul de luni a stârnit reacţii aprinse, devenind rapid subiect de discuţie în emisiunile TV, pe site-urile de ştiri şi în reţele sociale. Au prins viaţă toate lozincile pe care le rostogolesc Vadim şi compania din 1990. Valul de extremism, de data asta din partea românilor revoltaţi pe unguri sau speriaţi de secui, a fost umflat şi de liderii de opinie din carton, care au mirosit abil că e rost de audienţă dobândită lejer.

• Citiţi mai mult: Jurnaliştii din Târgu Mureş relatează pentru EVZ. "Extremiştii maghiari au filiale deschise şi în România"

A fost interesant să studiez, pe Facebook şi în comentariile de pe evz.ro, un fenomen pe care îl constat de ani buni de zile, în fiecare moment când autonomia maghiarilor devine subiect de isterie naţională. Aproape toţi cei înverşunaţi împotriva ungurilor locuiesc în zone unde nu sunt comunităţi maghiare. Un gălăţean îmi explica, pe Facebook, cât de răi sunt ungurii. Altul, din Argeş, se grăbea să acuze "crime împotriva României". În paralel, am observat sute de comentarii din Ardeal sau Banat scrise în cu totul alt ton. Tonul celor care ştiu bine că ura nu e o soluţie şi că există mii de comunităţi unde maghiarii, românii, sârbii, nemţii sau slovacii trăiesc împreună şi îşi construiesc un viitor mai bun departe de ura extremiştilor. Sunt oameni pe care nu îi vom vedea niciodată la televizor vorbind despre relaţii interetnice, autonomie sau orice altă lozincă folosită de extremiştii care agită spirite pentru a câştiga voturi. Cel mai interesant aspect al protestului de luni, de la Târgu Mureş, este numărul participanţilor: 3.200 după declaraţia purtătorului de cuvânt al Jandarmeriei. Anul trecut au fost 5.000 de participanţi. În Mureş sunt 200.000 de maghiari şi alţi 400.000 trăiesc în Harghita şi Covasna. Întrebarea cheie este: Până la urmă, ce "audienţă" au în realitate extremiştii în zonă? Când dorim să pricepem proporţiile unui fenomen, e bine să ne uităm şi la cifre de acest fel, ne pot spune mai mult decât populiştii care vor să ne sperie pe la televizor.

• EXCLUSIV. Ținutul Secuiesc, așa cum nu îl vezi niciodată la TV. Ce fac ungurii în Mureș și Harghita FOTOREPORTAJ

Cetăţenii români de etnie maghiară, care se lasă atraşi de discursul extremist al politicienilor unguri, ar putea şi ei să-şi pună o întrebare cheie: Cum ne schimbă în bine viaţa autonomia etnică? A auzit cineva pe vreun politician, care militează pentru autonomie şi flutură steagul secuiesc, să aibă măcar o singură idee despre cum pot lucrurile astea să facă viaţa mai bună în Harghita şi Covasna? Între cei 3.000 de cetăţeni români de etnie maghiară, care s-au adunat la Târgu Mureş luni pentru a-l asculta pe nazistul dela Jobbik, se găseşte măcar unul care să-şi pună câteva întrebări simple despre lucrurile care îi afectează viaţa în fiercare zi? Asta cum ne aduce locuri de muncă? Cum ne repară drumurile? Dacă punem drapelul secuiesc pe primărie, ne scad impozitele? Dacă vorbim toţi numai maghiară în spitale, avem mai mulţi bani pentru medicamente?

Descoperă companiile și oamenii valoroși din sistemul sanitar din România în Capital Top 100 Performeri din Sănătate, ediția 2024! Acum la chioșcuri și pe edituradecarte.ro

Temperaturi atipice în următoarele patru săptămâni. O iarnă cum n-a mai fost de mult