Bandjak-ul este un stejar tânăr, tăiat ritualic de bărbatul cel mai vârstnic al familiei. Potrivit tradiţiei, în dimineaţa de Ajun, cel mai vârstnic bărbat al casei merge în pădure şi taie un trunchi de stejar, iar spre seară, îi va da foc. Mutați la oraș, credincioștii ortodocși de rit vechi, s-au adaptat, așa că participă la arderea trunchiului de stejar în curțile bisericilor, tradiţie care se împlineşte în fiecare an la Timişoara.

”Badjnak-ul, trunchiul de stejar care semnifică durabilitate în timp, este aprins în Ajun. Focul simbolizează încălzirea Pruncului, arderea păcatului şi a tutror relelor”, a explicat protopopul Branislav Stancovici, din Timișoara.

”Acest lemn tânăr îl simbolizează pe Iisus Hristos şi intrarea Lui în lume, în inima şi-n casa noastră. Iar fapta arderii badnjak-ului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. În al doilea rând, badnjak-ul aminteşte de lemnul pe care l-au adus păstorii în peştera cea rece şi pe care l-a aprins Iosif pentru a-l încălzi pe Fiul Domnului, abia născut”, se arată în enciclopedia bănăţeană Banaterra.

Moș Crăciun vine de două ori la copiii cuminți

Cu gândul la un nou început, la un an mai bun, credincioșii participă în număr mare la sărbătoare. Există credința că vor avea noroc toți cei care au stat în jurul focului. După arderea stejarului, urmează o slujbă religioasă. A doua zi, cei care sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi vor participa la Sfânta Liturghie, iar la final vor primi ramuri de stejar legate cu funde tricolore, care le vor da sănătate, tărie şi putere, până la Crăciunul viitor.

De regulă, slavii din România au ținut și celălalt Crăciun, mai ales dacă în familiile lor sunt copii. ”Cei mai mulți dintre noi, ținem Crăciunul de două ori, prima data la prietenii români, apoi pe 6  ianuarie, seara, tradițional, acasă. Noi respectăm anul nou oficial, și sărbătorile statului, dar în rest ne respectăm tradițiile cu care ne-amn născut, de creștini ortodocși pe stil vechi”, declara liderul comunității sârbe din Banat.

Gospondinele fac prăjituri dulci, pentru un an blând

Sârbii din Banat spun să în prima zi de Crăciun, primul om care intră în casă trebuie să fie un bărbat tânăr. Acesta se numeşte ”polozainik” şi va fi întâmpinat cu daruri și cu urarea ”Sretan Bozic!”. Conform tradiției, în casele sârbilor, se aruncă, în Ajun, paie pe podele, gestul fiind menit să simbolizeze ieslea în care a venit pe lume Mântuitorul. În seara de Ajun se mânâncă doar bucate de post – zacuscă, nuci, fasole bătută – şi peşte.

Nu există gospodină care să nu prepare celebra Cesnica (n.r. un fel de baklava cu multă nucă și sirop de zahăr, în care se ascund bănuți, boabe de grâu și porumb, precum și o așchie din pragul casei). Gospodinele mai pregătesc un colac care va fi mâncat împreună cu vin roșu în ziua Crăciunului, pe 7 ianuarie, cu credința că acest gest va aduce bunăstare și sănătate tuturor membrilor familiei. Din nicio casă nu lipseşte plăcinta cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an să fie dulce şi blând.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, 96 de ani în România

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a luat ființă în anul 1924, când Biserica Ortodoxă Română a introdus calendarul gregorian. Separarea Bisericii Ortodoxe în Stil Vechi și Nou a avut loc cu un an mai devreme, după ce, la Contantinopol, s-a decis trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian. Decizia a fost luată cu un singur opozant, episcopul Visarion Puiu (1879, Pașcani – 1964, Paris).

Cel mai cunoscut oponent al introducerii noului calendar a fost ieromonahul Glicherie Tănase. Nemulțumit dedecizia luată de capii Bisericii, a părăsit Schitul Porcov al Mănăstirii Neamț, unde se afla, și a construit alte lăcașuri de cult pentru a putea sluji după vechiul calendar. Ulterior el a devenit primul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de Stil Vechi. În prezent, aceasta are propria mitropolie autonomă, la Slătioara, comuna Râșca, în județul Suceava.

Conform documentelor, în anul 2010 erau înregistrați aproximativ 500.000 de credincioși ortodocși de stil vechi (din București și dintr-o parte a Moldovei). Conform unei alte estimări, în anul 2007 în România trăiau peste un milion de adepți ai bisericii ortodoxe de stil vechi, îndeosebi ruși lipoveni, armeni și sârbi, existând peste 130 de biserici, schituri și mănăstiri.

Foto: Adrian Pîclișan

Te-ar putea interesa și: