Se întâmplă frecvent să mâncăm sau să „ronţăim” ceva şi să nu realizăm că, în realitate, nu o facem pentru că ne este foame. În spatele acestui gest reflex stau anumite neîmpliniri de peste zi, anumite frustrări și chiar o igienă emoțională precară.

 În „Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale” se vorbeşte despre mâncatul compulsiv sau despre anorexia nervoasă atunci când „individul refuză să menţină un minimum de greutate corporală normal, este extrem de speriat de luatul în greutate şi prezintă o deteriorare importantă în perceperea conformației sau a dimensiunii corpului său”.

În multe dintre cazuri se confundă anorexia nervoasă cu bulimia nervoasă, cele două având în comun prezenţa episoadelor de mâncat compulsiv. În cazul bulimiei nervoase, episoadele de mâncat compulsiv sunt asociate unor comportamente de compensare. Ceea ce înseamnă că, după ce a mâncat, persoana alege să verse sau să consume laxative şi chiar să facă sport în exces sau până la epuizare.

Mâncatul compulsiv poate fi o modalitate de a nu ne recunoaşte dificultăţile emoţionale, de a ne ascunde sentimentele, rănile afective, propriile vulnerabilităţi. Cei care mănâncă compulsiv, de cele mai multe ori, simt o tristețe sau o singurătate profundă, iar hrana joacă un rol securizant. Aparent, mâncarea oferă confort emoţional pentru că este întotdeauna la dispoziţia noastră, nu ne judecă, nu ne critică, nu ne respinge, nu se răzbună şi nu cere nimic în schimb, dar în realitate toate acestea se întorc ca un bumerang asupra aspectului fizic şi, în cele din urmă, asupra igienei emoţionale.

Cauzele mâncatului compulsiv

Mâncatul compulsiv poate avea mai multe cauze, iar acestea sunt:

Anomalii biologice. Studiile au arătat că nivelurile scăzute ale serotoninei din creier joacă un rol important în alimentaţia compulsivă. Serotonina este un hormon ce are ca rol transmiterea de impulsurilor nervoase;

Cauzele sociale și culturale. Aici, cel mai mult cântăreşte gura lumii şi presiunea socială de a arăta într-un anume fel. În general, copiii sunt cei mai expuşi la astfel de comentarii critice atunci când adulţii le atrag atenţia în public;

Cauzele psihologice. Sunt din cele mai diverse, de la depresia, anxietatea şi mâncatul în exces până la stima de sine scăzută, singurătatea şi nemulţumirea. Toate acestea pot contribui la mâncatul pe fond emoţional sau nervos.

Simptomele mâncatului compulsiv

Persoanele care experimentează mâncatul emoţional apelează la hrană pentru a se calma, iar acest lucru devine o problema atunci când interesul persoanei este de a se hrăni doar pentru a-şi îmbunătăţi starea de spirit. Cu alte cuvinte, nu se hrănesc pentru a trăi, ci trăiesc pentru a mânca.

Mâncatul compulsiv nu este doar o problemă de alimentaţie, ci mai degrabă reprezintă o problemă de suflet, de iubire a propriului corp, de respect faţă de propria persoană şi cel mai corect faţă de noi este să rezolvăm această problema în timp util, cerând ajutorul de specialitate al unui psihoterapeut.

Pacientul poate:

•  Mănânca rapid cantităţi mari de mâncare;
• Ajunge să mănânce din placere;
• Pe măsură ce mănâncă, simte că se calmează şi, aparent, este o senzaţie plăcută;
• Nu se simte niciodată sătul, indiferent de cantitatea de mâncare consumată;
• Ajunge până la a-şi ascunde hrana pentru a o mânca în secret;
• După ce a consumat cantităţi mari de mâncare, pacientul se poate simţi vinovat;
• Are fluctuaţii de greutate pe termen mediu sau lung;
• Sentimente de stimă de sine scăzută, dezagrearea corpului şi a aspectului personal;
• Pierderea libidoului;
• Încercarea eşuată a curelor de slăbire;
• Să se izoleze social şi să se retragă de la activităţile pentru care prezenta interes;

De cele mai multe ori, simptomele prezente pe plan fizic includ: sentiment de oboseală şi odihnă proastă, balonare, constipaţie sau intoleranță la anumite alimente.