Nu cred că există om care să nu fie fascinat de culorile pe care le oferă apele Dunării cu nesfârșitele sclipiri în lumina soarelui, cu multitudinea de combinaţii cromatatice ale apei din fiecare anotimp, cu valurile mai mari sau mai mici care duc cu ele secole de istorie.

Natura are o fire deschisă şi este sinceră cu noi întotdeauna. Ea are un suflet uriaş care cuprinde tot universul.

Natura ne vorbeşte, trebuie doar să să stăm relaxaţi să ascultăm şi să ne încărcăm cu energii pozitive. Vuietul valurilor, ciripitul păsărilor care așteaptă să zărească câte un peștișor pentru a se hrăni, şuieratul vântului deasupra apei, ropotul ploii, zgomotul unei cascade sunt doar câteva dintre vibraţiile pe care apa ni le transmite.

Într-un periplu prin Europa, dacă am merge pe firul Dunării, de la izvoarele din munții Pădurea Neagră până la vărsarea în Marea Neagră, fie îţi faci timp să să vezi firicelele de apă care izvorăsc și se unesc pentru a capta multe alte râuri devenind astfel al doilea fluviu ca mărime din Europa, fie stai pe malul apei sau te plimbi prin Delta mirifică, vei observa că oriunde eşti, asupra ta, apa acţionează cu o putere vindecătoare.

Natura are o influență uimitoare asupra noastră deoarece suntem o parte din ea. Aflaţi în mijlocul ei, suntem cuprinşi de linişte şi de pace.

În orice colţ din natură mergem, observăm că sunetele se îmbină cu multitudinea de culori într-o măreaţă aromonie atât la răsărit, cât și în mijlocul zilei sau la apus. În mijlocul naturii apa Dunării dezvăluie atâtea frumuseţi. Razele soarelui lucesc și se reflectă în oglinda apelor înfăşurând drumul Dunării cu o mantie de lumină.

Când privirea noastră se îndreaptă spre înaltul cerului, inima tresaltă în noi de bucurie. Cerul este prietenul nostru care ne însoţeşte pretutindeni. El este poarta spre univers. Ziua, el ne bucură prin albastrul lui şi cu norii care apar şi dispar, iar noaptea ne bucură prin luminătorii lui: luna şi stelele.

Curcubeul este cel care ne mângâie privirea după o ploaie. El este puntea dintre cer şi pământ şi este brăzdat de cele mai frumoase culori: roşu, portocaliu, verde, albastru, indigo şi violet. Este “semnul ceresc” care reprezintă binele, pacea şi prosperitatea.

Pământul reprezintă o minunată îmbinare de frumuseţi cuprinse într-un muzeu natural cum ar fi: câmpii roditoare, dealuri împânzite de plante, păduri puternice cu tot felul de copaci giganţi, munţi înalţi şi ape ce-şi leagănă valurile.

Pădurea din care izvorăște Dunărea este scena celui mai frumos spectacol. Copacii impozanți, fluturii fragili, covorul de frunze uscate parcă sunt adunate toate la un loc că să atragă atenţia. Vântul adie fericit printre crengile înverzite sau dezgolite ale copacilor, în funcție de anotimp.

Păsările pun liniştea pe fugă întrecându-se care mai de care în imnurile de veselie completând spectacolul care se dă în natură. Și în acest spectacol măreț al naturii, două pârâiașe se hotărăsc să-și unească destinele pentru eternitate, formând Dunărea, fluviul sufletelor noastre.

Numele autorului: Cristiana Luminița Dumitru Numele profesorului coordonator: Cristina Ghergu Unitatea școlară: Colegiul Tehnic ”Gheorghe Asachi”, sect 6, București Clasa: a IX-a B

Amănunte despre proiect găsiți în articolul de mai jos:

„Valsând cu Dunărea prin Europa”. Cum văd copiii locul României în UE