Dreptul de trecere, motiv de ceartă între vecini. Ce este și cine beneficiază de el

Sursa foto: Arhiva EVZ

Dreptul de trecere reprezintă una dintre cele mai întâlnite motive de ceartă între vecini și asta pentru că nimeni nu vrea să cedeze din pământul lui. Astfel, cele mai multe astfel de probleme sunt duse în instanță.

Disputele apar atunci când trebuie să se stabilească terenul de pe care să se permită accesul la drumul public atunci când există mai multe fonduri vecine. Noul Cod Civil prevede la articolul 617 limitele legale ale dreptului de proprietate privată.

Cine trebuie să cedeze din terenul lui pentru calea de acces

„Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu”, potrivit alineatului 1. Acest lucru înseamnă că dacă proprietarul unui teren nu are acces la drumul public, cel cu care se învecinează trebuie să îi asigure trecerea.

Însă, cele mai mari neînțelegeri sunt generate de alineatul 2, care prevede că trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică.

Jurnalistul Dan Andronic, despre retragerea candidaturii lui Cătălin Cîrstoiu : „S-a ajuns în cea mai proastă situație”

Rețeaua Coldea, noi înregistrări secrete! Realitatea Plus a făcut publice dovezile lui Cătălin Hideg

„În cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii”, arată legea.

Când ne referim la durata dreptului de trecere legea spune că acesta este imprescriptibil și se stinge în momentul în care fondul dominant dobândeşte un alt acces la calea publică.

Când există un litigiu cu privire la terenul pe care să se facă trecerea către drumul public, o expertiză va stabili care este fondul cel mai puţin împovărat de trecerea exercitată de proprietarul fondului înfundat.

Servitutea legală de trecere nu trebuie confundată cu servitutea de trecere stabilită prin fapta omului

De reținut este că servitutea legală de trecere nu trebuie confundată cu servitutea din fapta omului. Servitutea stabilită prin fapta omului este, de regulă, un dezmembrământ veritabil al dreptului de proprietate privată şi numai uneori o simplă restrângere a exercitării acestui drept în raporturile de vecinătate.

Servitutea legală de trecere este mai mult decât o simplă restrângere a exercitării dreptului de proprietate privată. Astfel, dreptul de trecere presupune că anumite elemente ale dreptului de proprietate asupra unui teren sunt exercitate, chiar dacă nu exclusiv, de proprietarul altui teren, potrivit Adevărul.