Dr. Cristian Apetrei: Prin imunizarea naturală ar fi murit mai mult de 50 de milioane de oameni

Dr. Cristian Apetrei: Prin imunizarea naturală ar fi murit mai mult de 50 de milioane de oameni sursă: arhivă EvZ

Un profesor universitar specializat în boli infecțioase spune că dacă nu ar fi existat vaccinul anti Covid19, prin imunizare naturală ar fi murit 50 de milioane de oameni.

Doctorul Cristian Apetrei este profesor universitar la Divizia de boli infecțioase a Departamentului de Medicină la University of Pittsburgh, SUA, fiind un mare specialist în boli infecțioase.

Dr. Apetrei a scris un mesaj pe pagina de facebook Ro Vaccinare, unde descrie în termeni tehnici de ce este bine să ne vaccinăm împotriva coronavirului. În plus mai spune universitarul american de origină română este că dacă am fi ales calea de a nu face nimic, exista riscul ca până la o imunizare pe cale naturală, fără vaccin, ar fi existat 50 de milioane de decese.

Medicul mai spune că nu ar fi reacționat dacă nu ar fi văzut mesajul unui român, antivaxer, care susținea tot felul de lucruri false.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Dar în dimineața asta m-a scos din sărite un obersturmfuhrer informat, care a postat un articol foarte științific din care n-a ințeles nimic, iar atunci când i-am dat argumentul suprem că dacă se urma calea propusă de el, a imunizării naturale, ar fi murit mai mult de 50 de milioane de oameni, mi-a răspuns că aceia ar fi fost oamenii cu comorbidități. Bietul obersturmfuhrer! Atât îl duce mintea”, scrie Apetrei.

Ce rol are sistemul imunitar

Așadar, sistemul imun are rolul de a identifica, elimina și memoriza elemente străine de organism care au pătruns în mediul intern sau pe mucoase.

Exemplele de elemente străine de organism sunt mai numeroase decât antivaxerii, dar în cazul nostru, un astfel de element este un virus de 30 de kilobase, numit sarbecovirus (SARS-CoV-2). Acesta conține numeroase structuri glicoproteice sau proteice care pot fi recunoscute de către efectorii imuni ai organismului, între care, o glicoproteină cu o formă ciudată, care apare în microscopie electronică sub forma unei coroane în vârful unui băț, numită glicoproteina spike. Aceasta este codificată de o genă care conține aproximativ 1.4 kilobaze (adică reprezintă mai puțin de 5% din genomul viral).

E important? Da, deoarece, ținând seama că natura, chiar dacă are redundante pentru funcțiile importante, nu face risipă. Asta înseamnă că proteina spike reprezintă doar o relativ mică parte din structura virusului. Și atunci de ce e atât de importantă încât numai copiii de ţâţă n-au auzit de ea? Pentru că anticorpii neutralizanți față de virus (adică aceia care recunosc, blochează infecția și o țin sub control) sunt specific dirijați împotriva proteinei spike.

Dacă ne infectăm natural producem și alți anticorpi?

Evident. Numeroși alți anticorpi, de multiple categorii, cu multiple funcții și față de numeroase elemente virale (restul proteinelor codificate de ARN-ul viral). E bine să-i dezvoltam? Sigur că da.

Cum am putea să-i producem? Simplu: după cum am început discuția, prin infecție naturală cu virusul sălbatic. Și atunci de ce nu lăsăm boala să evolueze liber, așa cum sugera obersturmfuhrerul de azi dimineață? Păi, deoarece până în această seară avem 4,741,602 motive (plus sechelarii), iar până când ne imunizăm cu toții ca să putem opri/limita circulația virusului pandemic, am putea avea vreo 50,000,000 (evident, toți cu comorbidități).

Și atunci, preferăm soluția de compromis: o infecție artificială cu virusuri vii atenuate, inactivate (care conțin adjuvanții de care se plang toți antivaxxerii), sau, mai nou, cu subunități virale, cum ar fi mARN sau vectori virali care transportă în celulă subunitățile virale (cum e adenovirusul). Aceștia declanșează o producție masivă de anticorpi neutralizanți care limitează consecințele infecției naturale. În afară de anticorpii specifici (anticorpii induși prin vaccin recunosc specific proteina spike a tulpinii după care au fost proiectați), răspunsurile la vaccin sunt și ele multiple: imunitate celulară, reprezentată de celule killer care recunosc și omoară celula infectată cu virus; memoria imună, reprezentată de celule cu memorie care sunt instruite, expansionate și rămân de veghe astfel încât la următorul contact cu virusul să declanșeze instantaneu imunitatea anamnestică sau imunitatea nespecifică și să răspundă la virus cu anticorpi neutralizanți și celule Killer.

Anticorpii rezistă diferit de la un individ la altul

În fine, o caracteristică a răspunsului imun umoral este maturarea antigenică. Acest fenomen implică o diversificare și consolidare în timp a răspunsului în anticorpi, anticorpi care astfel, în timp, dobândesc noi funcții. Maturarea este mai importantă în cazul virusurilor persistente (care persistă fie prelungit, fie de-a pururi în organism) decât în cazul virusurilor acute, care, de fapt sunt prezente pentru numai câteva zile. Și mai ales, maturarea este mai eficientă în cazul infecțiilor naturale, decât în cazul imunizării prin vaccin. Motivul este evident: atunci când sistemul imun este stimulat continuu de către antigen (virus), sau mai robust cu un ansamblu divers de antigene virale, răspunsul imun este continuu. Și mai divers.

Ultimul an și jumătate ne-a învățat mai multe lucruri despre coronavirus. Cel mai important este că e un imunogen slab. Spre deosebire de, să spunem, hemaglutinina virusului gripal, care induce titruri imense de anticorpi neutralizanți, proteina spike induce titruri rezonabile, dar modeste.

De la Heraclit, noi am învățat că toate curg și implicit “curg” și anticorpii care, vrem, nu vrem, se metabolizează și se elimină în timp. Titruri minore persistă pentru mult timp. Ratele de pierdere sunt dependente de procesele metabolice ale fiecarei gazde. Dar din nou, între celulele B (cele care se diferențiază ca să producă anticorpii), unele au memorie și sunt capabile să producă anticorpi imediat.

Cum este recunoscut virusul

Evident, dacă titrurile au scăzut sub pragul de protecție, la noul contact cu virus, acesta va reuși să pătrundă în organism, măcar și la nivelul mucoaselor. Și atunci se întamplă aproape concomitent mai multe lucruri:

- Este prelevat pe tampoane și diagnosticat de încep să strige din rărunchi antivaxerii și Profesorul Astărăstoae care nu e antivaxxer, dar vrea vaccinuri bune, că vaccinul nu protejează. Huo! Terapie genică! Microcipuri! Toți murim! (adică numai vaccinații, ca dacii liberi sunt, după cum se știe, nemuritori).

- Este recunoscut de către celulele T care activează celulele B memorie (celulele B se pot activa și la contactul direct cu antigenul) care intră în vrie, se expansionează, maturează și produc anticorpi în titruri mari.

- Este recunoscut tot de către celulele T care declanșează răspunsul anamnestic celular care killerește tot ce prinde.

Pariu pe cine a avut dreptate

Sunt toate aceste lucruri importante? Da. Abstracte? Poate, dar în zilele noastre se pare că trebuie să explicăm la tot poporul. De ce? Pentru că sunt critice. Ne explică de ce vedem virus la vaccinați, dar cu toate astea, vedem puțini vaccinați în spitale și vedem și mai puțin vaccinați la cimitir. Facem o pauză și tragem linia. Ce am învățat până aici? Că imunitatea indusă prin virusul sălbatic este mai diversă și mai potentă globalmente decât cea indusă prin vaccin. Că infecția naturală este totuși destul de riscantă pentru că ne poate ucide sau lăsa cu sechele (bine, asta știm deja de la începutul pandemiei).

Că vaccinul deschide o fereastră în imunitate, prin care vedem doar o parte din total, dar în condiții de siguranță mult mai mare pentru indivizi. Nu vă luați după colportorii de minciuni nerușinate: vaccinurile sunt sigure și dau foarte puține efecte secundare majore. Nu au ajuns toți specialiștii de pe planetă complet demenți ca să spună toți o minciună sfruntată.

După 20 de luni, dacă vă întoarceți și citiți, o să vedeți că eu am avut dreptate în mult mai multe puncte decât Profesorul Astărăstoae sau Năzdrăvănel. Iar ei s-au făcut de râs atât de tare și de atât de multe ori că numai dacă se duceau în Piața Unirii fără curea și le cădeau pantalonii se puteau face de râs mai tare.