Artistul român Nikolaus-Otto Kruch va fi prezent la Accademia di Romania / Instituto Culturale Romeno di Roma – cu expoziţia „Memoria bronzului”, începând de astăzi până pe 20 octombrie

Nikolaus-Otto Kruch a ajuns de câteva zile la Roma. Ieri era într-o stare de efervescenţă. În noaptea de duminică, ajutat de doi tineri din România, tocmai finalizase aranjarea expoziţiei. „Sunt foarte emoţionat. De altfel, de aceea există arta, ca să creeze emoţie. Am fost ajutat de doi tineri senzaţionali din Cluj – Andrei Ciutărescu, bursier aici, asistent univeristar la Universitatea de Arte din Cluj, şi de Valetin Ionescu, masterand. Ei m-au ajutat să pun expoziţia pe picioare”.

La Roma au fost frumos aranjate pentru a fi prezentate publicului  peste 50 de lucrări „două tone de sculptură a ajuns aici”, completează Nikolaus-Otto Kruch. „Aş vrea să adaug că nimic nu s-ar fi făcut fără sprijinul domnului profesor Mihai Bărbulescu, membru corespondent al Academiei Române, cel care conduce Academia di Romania,” ne-a mai spus artistul, apoi „a cerut voie” să meargă în sala în care este expoziţia, pentru ultimele retuşuri.

 Parabole

Nikolaus-Otto Kruch trăieşte în Germania.  Este foarte bucuros că a ajuns să expună la Academia di Romania. Pentru că, într-un fel, e ca şi cum ar expune în ţară. Şi-ar dori să aducă bronzurile sale şi în România, dar are răbdare cu lumea care „Este prea saturată de probleme ei, ca să se gândească să invite pe cineva din Germania”. Nu o spune cu amărăciune. E o constatare, doar. Iubeşte România, artiştii români şi limba română. Se bucură atunci când vorbeşte sau aude româneşte. Ne spune un fel de parabolă.

E vorba de o întâmplare de acum 30 de ani, când „peregrina” prin Italia. „L-am cunoscut pe unul dintre marii maeştri români - Eugen Drăguţescu, plecat prin 1940,  în perioada aceea tulbure. A fost unul dintre marii desenatori stabilit la Roma. Îmi spunea, la o expoziţie în Padova- «Domnul Kruch, dumneata nu-ţi dai seama ce înseamă, după vârsta de 60 de ani, să simţi în vis mirosul sarmalelor». Sigur că la vârsta aia nu puteam să înţeleg asta. Mirosul sarmalelor deseori ţi-l asociezi cu familia, cu bunicii, cu casa, a spuzei din sobă.”

Da, îi e dor de ţară. Şi de limba română, cea frumoasă, curată. „Altfel sună şi limba română în momentul în care trăieşti în altă parte. Încep să fiu tot mai îndrăgostit de limba română. De exemplu, Ion Creangă începe să-mi placă din ce în ce mai mult. Înainte nu îmi plăcea din cauza regionalismelor”, adaugă artistul.

Şi ne mai mărturiseşte ceva: prietenul său din România, scriitorul şi criticul de artă Florin Toma, îi tot spune să scoată o carte cu textele sale. Pentur că scrie... diverse. „Scriu de dragul sunetului limbii române”, încheie Nikolaus-Otto Kruch .

 „Memoria Bronzului”

„La memoria del Bronzzo - sculture, oggetti, pensieri” este titlul expoziţiei de la Roma, care, este un fel de evoluţie a sa şi a artei sale, după cum ne spunea artistul. O evoluţie de peste 35 de ani şi două tone de sculptură în bronz.