Foarte complicată meseria de jurnalist în vremurile astea! S-au distins două „școli”, să le zic așa. Una, a celor de părere că trebuie luptat cu pandemia în câmp deschis, cealaltă, a celor de părere că statul în casă este calea de urmat. Desigur, a mai existat și un al treilea curent, al plutonierilor de presă care sunt de acord cu ce zice Puterea, orice ar zice ea. Despre ăștia, mai mult decât să-i pomenesc în calitate de posesori de umbră pe pământ, nu am ce adăuga.
Din 15 ale lunii acesteia, vom începe să circulăm mai mult, asta ca să nu mă întind cu enumerarea „relaxărilor” preconizate. Va fi mai bine, va fi mai rău? Văzând cum s-au comportat românii până acum - nu, România nu înseamnă Țăndărei, decât într-o nesemnificativă măsură - deloc grație tratamentului milițienesc al unor autorități împinse la dispreț și autism de un președinte cu mintea, sufletul și fălcile înțepenite, am motive serioase să cred că și de săptămâna viitoare vom ști să ne comportăm responsabil. Mia de decese de care ne apropiem tragic nu este efectul negru al ușurinței românilor, ci al cinismului dictat de interesele electorale și de politica germano-europeană ale celor care, pentru a se menține la putere, nu se dau în lături de la nimic.
La ce anume mă refer? La faptul că măsurile de izolare timp de 14 zile a românilor care se întorceau în țară au fost luate criminal de târziu, ele au operat abia din 25 martie, introduse de Ordonanța Militară nr. 3. Luate de la prima Ordonanță, măsurile ar fi avut efecte benefice din două direcții. Prima, izolarea ar fi frânat semnificativ contagiozitatea, a doua, perspectiva celor 14 zile de izolare ar fi tăiat cheful multor români să revină în țara de baștină. Mă mai refer și la ceea ce spunea prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, în 11 aprilie: „Constat cu stupoare că dăm muncitori la export, îi trimitem în zone cu focare! Unde este protecția pentru cetățeanul român? Mă întreb și eu, ca medic...”, cu puțin timp înainte de a fi executat de premierul Ludovic Orban exact pentru aceste spuse. De altfel, acesta din urmă nu și-a putut ascunde satisfacția chiar în deschiderea ședinței de guvern din ziua mazilirii profesorului: „Saluuut deciziaaa... cuuu demiterea lui... Cercel! Daaar a durat cam mult! Puteam să ne mișcăm mai repede!”
Așadar, ca și până acum, doar de noi depinde, nu de cei cocoțați pe spinările și portofelele noastre. Să fim optimiști, dar și foarte precauți! Să fim foarte precauți, dar și optimiști!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
