Faptul că, la reuniunea G20, președintele Donald Trump a încercat să detensioneze relațiile cu China, Turcia și Rusia a fost văzut de criticii liderului american drept un „truc” menit să-i crească șansele de a fi reales. Eu am fost, mai degrabă, tentat să cred că este vorba de un vechi șiretlic folosit în afaceri. Că Trump joacă, în prima fază, rolul intransigentului, care e gata să facă totul praf dacă nu-i sunt acceptate pretențiile, pentru ca, atunci când adversarul începe să creadă că situația e într-adevăr disperată, tot Trump să ofere un târg cât se poate de rezonabil.

Există, însă, și o a treia „cheie” prin care poate fi descifrat jocul președintelui american. Analiza pe care o face Matthew Ehret în The Strategic Culture Foundation ajunge la concluzia că strategia lui Trump e mult mai sofisticată și vizează reorientarea Statelor Unite spre o nouă alianță mondială. Este vorba, spune Ehret, de o repunere pe tapet a doctrinei Henry Wallace pe care președintele american Franklin Delano Roosevelt a transformat-o în politică de stat în perioada 1941-1944.

Să vedem pentru început cine este acest Henry Wallace și ce prevedea doctrina lui cu privire la echilibrul mondial. Secretar pentru agricultură și, apoi, vicepreședinte al președintelui american Franklin Delano Roosevelt, în 1941-1944, Henry A. Wallace a fost un om de stânga, mare susținător al politicii New Deal. Mai mult, Wallace visa la o alianță între SUA, Rusia și China, alianță bazată pe principiile consacrate de Carta Atlantică.

Doctrina lui este remarcabil rezumată într-o carte pe care a publicat-o în 1944: „Este vital pentru Statele Unite, este vital pentru China și este vital pentru Rusia să existe relații pașnice și prietenoase între China și Rusia, China și America și Rusia și America. China și Rusia se completează reciproc pe continentul Asiei, iar cele două împreună completează poziția Americii în Pacific”.

Într-o altă lucrare din același an, Two People-One Friendship, Wallace a vorbit despre dezvoltarea arctică și un proiect comun americano-sovietic în strâmtoarea Bering: „Din toate națiunile, Rusia are cea mai puternică combinație dintre o populație în creștere rapidă, resurse naturale mari și o expansiune tehnologică galopantă. Siberia si China vor furniza cea mai mare frontiera de mâine… Când Molotov (ministrul de externe al URSS) a fost la Washington in primăvara anului 1942, i-am vorbit despre autostradă si căile aeriene combinate. Sper ca într-o zi să legăm Chicago si Moscova prin Canada, Alaska și Siberia. Molotov, după ce a observat că nicio națiune nu putea să facă acest lucru singură, a spus că el și cu mine vom trăi pentru a vedea ziua realizării sale. Ar însemna mult pentru pacea viitorului dacă ar putea exista o legătură tangibilă de acest fel între spiritul de pionier propriu Occidentului nostru și spiritul de frontieră al Rusiei”.

Wallace credea că această alianță ar salva Occidentul, care e în mare pericol să fie surclasat de noile puteri care se ridică. „Asia este în mișcare. Asia distruge Europa din cauza „complexului de superioritate”. Trebuie să dăm Asiei motive să aibă încredere în noi. Trebuie să demonstrăm Rusiei și Chinei, în special, că avem încredere în viitorul comun. Putem fi de folos atât în China, cât și în Rusia și, fiind de ajutor, poate fi de ajutor pentru noi înșine și pentru copiii noștri. În planificarea relațiilor noastre de astăzi cu Rusia și China, trebuie să ne gândim la situația mondială”.
Henry Wallace a pierdut lupta pentru putere din Statele Unite în fața lui Truman, iar peste planurile sale s-a așternut timp de decenii uitarea. Matthew Ehret crede, însă, că Donald Trump e departe de a fi un neo-conservator și susține că adevăratul său plan este o alianță cu Rusia și China. Acest lucru s-ar fi văzut cel mai bine, susține Matthew Ehret, la reuniunea G20 unde Trump s-a arătat gata să facă pace cu China în războiul comercial, dar, de asemenea, i-a promis lui Erdogan că nu vor exista sancțiuni pentru că a cumpărat sistemul de apărare S400 de la ruși (deși această achiziție face Scutul NATO practic nefolositor împotriva Rusiei).

Să fie, într-adevăr, administrația Donald Trump gata să împartă dominația mondială cu Rusia și China? E greu de imaginat, dar nu imposibil. Cel mai probabil, însă, lucrurile sunt chiar mai complicate de atât. Într-o lume care stă pe nisipuri mișcătoare, liderii politici de anvergură mondială au întotdeauna mai multe planuri de rezervă când trebuie să-și asigure supraviețuirea. Nu de alta, dar ar fi sun dezastru să joace totul pe o carte!

 

Te-ar putea interesa și: