Fostii jucatori Ion Parcalab si Constantin Fratila confirma varianta conform careia "Gascanul" a pierdut la poker Mondialul mexican.

Dezvaluirea lui Gicu Dobrin - care a afirmat intr-un interviu acordat EVZ ca n-a jucat niciun minut pentru Romania la Cupa Mondiala din Mexic 1970 din pricina faptului ca i-a luat banii la poker colegului sau Radu Nunweiller - a starnit reactii din partea altor fosti internationali.

Versiunea lui Dobrin, care sustine ca a fost sabotat de blocul dinamovist de la nationala, primeste confirmari din mai multe surse, in timp ce Angelo Niculescu, fostul selectioner al tricolorilor, si Radu Nunweiller au considerat ca Dobrin a fost pedepsit din cauza vietii extrasportive agitate.

Cotidianul nostru a stat ieri de vorba cu Ion Parcalab si Constantin Fratila, doi fosti dinamovisti care l-au cunoscut foarte bine atat pe Radu Nunweiller, cat si pe Nicolae Dobrin.

La doi pasi de stadionul din Soseaua Stefan cel Mare, in jurul unei halbe de bere, avand in fata ziarul care publica, in numarul din 23 iunie, confesiunea lui Dobrin, Parcalab si Fratila au povestit si alte episoade inedite avandu-i ca protagonisti pe Nunweiller si Dobrin. Cei doi au fost prezentati drept impatimiti ai jocurilor de noroc. 

„Puneau la bataie cate 100 de lei”

Fratila s-a aflat ani la rand in solda dinamovistilor, pentru care a cucerit patru titluri consecutive (‘61-’62, ‘62-’63, ‘63-’64 si ‘64-’65), carora li se adauga si doua Cupe ale Romaniei.

Atunci s-a imprietenit cu fratii Nunweiller. Intre 1970 si 1972, Fratila a schimbat tabara, jucand la FC Arges, cu care a castigat un titlu de campion. La Pitesti, Fratila a fost coleg cu Gicu Dobrin. Cunoscandu-i bine pe ambii, pe care i-a avut parteneri si la lotul national, „Titi” Fratila afirma, folosind exemple concrete, ca fostii internationali erau impatimiti ai pariurilor de orice fel.

„Am asistat la o intamplare care spune totul despre cat de innebuniti erau Nunweiller si Dobrin dupa pariuri si jocurile de noroc. Se intampla la echipa nationala. Ne aflam in autocar. Dobrin si Nunweiller stateau pe locurile din fata. De-acolo puteau opri autocarul, pentru a merge la o bere, dar mai puteau face si altceva. Era locul ideal pentru a putea paria pe numerele de inmatriculare ale masinilor care veneau din sens invers! Venea un automobil din partea cealalta, pe care ei il zareau de la departare, fara sa-i poata vedea numarul de inmatriculare, iar unul zicea „cu sot”, iar celalalt „fara sot”. Puneau la bataie cate 100 de lei. Si tot asa. Intram si noi, ceilalti din autocar, in jocul lor”, marturiseste Fratila.

„Jucau in bucatarie, dupa usa” Radu Nunweiller e cunoscut ca un fost mare jucator de poker. „La Dinamo, Radu Nunweiller se baga la carti cu Viorel Salceanu si cu Gheorghe Grozea. astia doi erau jucatori veniti la Dinamo din provincie. De-asta aveau si poreclele pe care le aveau. Primului i se spunea „Tricinaia”, fiindca n-a stiu sa pronunte corect un cuvant in limba italiana, iar lui Grozea i se zicea „Teasca”, fiindca era nascut in Giurgiu, la fel ca fostul antrenor Titi Teasca. Nunweiller si cei doi erau experti in pariuri. Nu se bagau la rummy sau la alte jocuri mai simple pe care le practicam noi, ceilalti, in cantonament. Ei erau „la avansati”. Se bagau direct la poker, la copcica si la jocul „cine da mai mare la zar”. Jucau prin bucatarie, dupa usa. Nu puneau in joc sume mari, dar aveau in sange microbul asta. Totul era in joaca, dar, treptat, lucrurile au evoluat. Teoria lui Dobrin sta in picioare. De la bani pornesc multe scandaluri”, sustin, la unison, fostii jucatori Ion Parcalab si Constantin Fratila.

"JUCATOR"

Ii lua banii si lui Florin Halagian

Scos „tap ispasitor” la echipa nationala, Nicolae Dobrin era „rege” in Pitesti. Revenit acasa dupa experienta frustranta de la Mondialul mexican, idolul Argesului a intrat pe mana lui Florin Halagian. Aflat la primul an de antrenorat, Armeanul nu iesea din cuvantul starului. Fost coleg cu Dobrin in perioada 1970-1972, Fratila a asistat la jocurile de noroc care se practicau in Trivale.

„Dobrin paria si cu Halagian. Armeanul, care era in primul sau an ca antrenor la FC Arges si urmarea sa puna bine cu Dobrin, il lasa pe Gicu sa castige la jocurile de noroc. Se lasa batut! Pe fata. Odata, din intamplare, a castigat si Halagian. Atunci, Dobrin s-a suparat rau si l-a amenintat ca el si cu inca doi-trei jucatori nu vor mai pune osul la antrenamente si la meciuri! I-a zis direct: „Vezi ca nu mai jucam, daca nu ne dai banii inapoi”.

Asa a fost nevoit Halagian sa-i inapoieze banii castigati la jocurile de noroc, fiindca nu se mai putea intelege cu Gicu! S-a ajuns si la lucruri dintr-astea. Pana la urma, Dobrin i-a castigat lui Halagian un titlu”, spune Fratila. In perioada respectiva, Dobrin avea la Pitesti o porecla mai putin cunoscuta. „I se spunea „Para”, fiindca avea capul precum o para”, dezvaluie acelasi Fratila.

INTERVIU

Parcalab: „Dinamovistii erau ofiteri si ii spionau pe ceilalti”

Ion Parcalab confirma teoria lui Nicolae Dobrin si spune ca, in mediile dinamoviste, patania lui Radu Nunweiller, lasat fara bani la Mondialul din Mexic de Dobrin, a fost comentata aprins si intoarsa pe toate fetele. Mai mult, desi n-a fost prezent la turneul final din 1970, „Sageata Carpatilor” povesteste cum mergeau tricolorii la cumparaturi: cate patru jucatori, plus un fotbalist de la Dinamo.

EVZ: Domnule Parcalab, este adevarat ceea ce sustine Nicolae Dobrin? Ion Parcalab: Este perfect adevarat! Stiu si eu povestea asta. La Dinamo s-a vorbit multa vreme despre ea. Nu sunt de acord cu sumele invocate de Dobrin. Mi se par un pic umflate. 4.000 de marci si 9.000 de dolari insemnau sume exorbitante pentru acele vremuri. In rest, totul e adevarat. Influenta „grupului Dinamo” la echipa nationala a fost una puternica.

De unde aveau jucatorii marci si dolari la acea vreme? Colcaiau bisnitarii prin fata stadionului „Dinamo”! Toti aveau valuta asupra lor! Nu traia niciun jucator din diurna. La acea vreme se scoateau banii din tara in cozonac. Va puteti inchipui? Se scoatea continutul si se inghesuiau acolo banii! Dolarii erau, de fapt, aluatul (rade).

Domnul Nunweiller nu vrea sa recunoasca episodul cu partida de poker...Radu sa n-o dea la intors! Asa a fost, cum zice Dobrin! Radu a fost un mare cartofor! Toata lumea stia asta. Radu si cu Gicu Dobrin pariau si pe numerele de la masini! E adevarat si episodul ala.

Angelo Niculescu a spus ca escapadele si caldura au fost motivele pentru care Dobrin n-a jucat in Mexic... Astea sunt povesti! Ce sa zica si nea Angelo? Doar n-o sa recunoasca! Cum e posibil sa nu-l lasi pe Dobrin sa joace niciun minut la Mondiale? Un jucator ca el se naste odata la 100 de ani! Angelo iti punea in carca orice. Si cu o bere te tinea minte peste ani si ani, daca te prindea cu ea. E un oltean incapatanat. Ranchiunos. Tinea minte orice. Eu m-am certat rau de tot cu el. De-asta nu m-a luat la Mondialul din Mexic, desi aveam doar 28 de ani si participasem la preliminarii. 

E adevarat ca „grupul” Dinamo taia si spanzura la lot? Jucatorii de la Dinamo erau mana-n mana. Se ajutau intre ei. Tineau strans unul de altul! Lucescu facea legea la echipa. Era capitanul. Si Sandu Boc era influent. E credibila varianta lui Dobrin. In plus, jucatorii de la Dinamo erau ofiteri si ii spionau pe ceilalti. Mai aveau grija sa nu lipseasca vreunul din lot!

Adica erau „securistii” echipei? Dom’le, erau ofiteri, ce s-o mai aburim? Toti aveau grad. Aici ma includ si pe mine. Se pleca astfel la cumparaturi: cate patru jucatori, plus unul de la Dinamo! asta de la Dinamo avea grija sa nu dispara vreunul dintre ei!