Dosarul de urmarire al liderului grevei anti-Ceausescu, aflat la CNSAS, arata cum Constantin Dobre a fost supravegheat non-stop, pana la parasirea Vaii Jiului.

„STRICT SECRET: Nota privind filajul numitului Constantin Dobre, poreclit Dodu, domiciliat in Vulcan, Aleea Viitorului, Bl. A4, efectuat in ziua de 4.08.1977, de la orele 6.00 la orele 20.30”... Asa incepe prima fila din seria de dari de seama ale Serviciului special „F” al Securitatii despre viata fostului lider al grevistilor in ultima luna pe care a petrecut-o in Valea Jiului.

Dosarul are de fapt 500 de pagini si contine, printre altele, si numele turnatorilor care au dat declaratii despre fostul grevist. Printre ei, sustine Constantin Dobre, multi dintre fostii colegi si participanti la miscarea de protest, pe care insa nu i-a deconspirat pana in prezent.

„A stat aici? Nu stiu cine-i”

In Vulcan, blocul A4 este inca in picioare. Dar Aleea Viitorului s-a preschimbat in Strada Traian. Apartamentul de la etajul 6, in care locuia „obiectivul” Dodu, are si el alti locatari. In august 2007, usa casei o deschide un ortac tanar, un copilandru pe vremea cand revolta predecesorilor sai cu lampas il scotea din minti pe Ceausescu.

Florin Fetyko are 35 de ani si locuieste cu sotia, cei doi baieti si fiica sa in apartamentul fostului grevist. Munceste de zece ani in mina de la Vulcan. Mandria lui cea mare e ca are acum internet si a reparat tavanul din cele doua camere inghesuite. Despre istoria apartamentului stie insa putine.

„L-am luat de la un miner care a plecat cu ordonanta si s-a mutat la tara. Inainte or fost si alti proprietari, da’ cine-i stie?”, explica Florin. Despre Constantin Dobre: „A stat aici? Nu stiu cine-i”, raspunde sec ortacul. Nu pentru ca nu l-a intalnit personal pe Dobre, ci pentru ca despre greva de la Lupeni nu stie mai nimic. „Noi, la munca, nu prea vorbim de-astea pentru ca nu ne-a zis nimeni. Ii si de munca si nici nu prea ai timp de povesti”, spune Fetyko.

Atenti la gesticulatie si mimica

Acum exact 30 de ani, blocul A4 era unul dintre cele mai supravegheate imobile din Vale. Proprietarul sau de-atunci era si el cel mai urmarit personaj din tot bazinul. Filajul lui Dobre era executat numai de la locotenenti-colonei in sus, iar Securitatea a mobilizat nu mai putin de 50 de agenti.

Dupa cum o arata dosarul de urmarire ajuns la CNSAS, fostul lider de la Lupeni apare cel mai adesea sub numele de cod „Dodu”. Aceleasi file indica si zelul cu care era lucrat: „Obiectivul Dodu” era filat minut cu minut, ofiterii notau in carnetele si cele mai banale gesturi, ii studiau mimica fetei si nu-i scapau din ochi nici pe cei cu care acesta se intalnea.

Cei mai importanti primeau la randul lor porecle si intrau in circuitul supravegherii. E cazul asa-numitului Dinca: „Dupa cca. 10 minute, DODU s-a despartit de grup si a plecat impreuna cu un individ care a primit porecla DINCA”, se mentioneaza in nota scrisa din 4 august 1977.  Apartamentul de la etajul sapte era nescapat din ochi.

O zi din viata lui Dodu-Dobre

La capitolul „Activitatea obiectivului”, din nota datata 6 august ‘77, agentii de filaj fac exercitii operative de deductie: „La orele 7.30 s-a observat ca Dodu se afla la domiciliul sau, fiind vazut deschizand usa la balcon”.

Pas cu pas, securistii astern pe hartie traseul intregii zile. La 11.40, iese din casa, la 12.10 se desparte de un grup, la 13.30 este vazut venind dinspre Uzina de preparare si intra in caminul muncitoresc. Zece minute mai tarziu pleaca spre Consiliul Popular si ia autobuzul dupa alte zece minute.

Constantin Dobre se plimba mult in acea zi, iar securistii dupa el. La 16.35 intra la Consiliul Municipal. Pleaca de acolo la 17.40 si ajunge la „Zilele minerului”, unde ramane pana la ora 19.20, cand ia autobuzul si merge la Alimentara. Mai discuta pe strada cu diversi cunoscuti, pentru ca la 20.50 sa se indrepte spre apartamentul sau din Aleea Viitorului.  

„Daca merge la Bucuresti, sa-l ia militia”

„Am fost urmarit peste tot”, spune astazi Constantin Dobre. Intr-adevar, conform documentelor desecretizate, agentii Serviciului Special „F” au pasit in urma sa pe fiecare metru parcurs. Si nu numai in Vulcan, ci si in afara localitatii. O mentiune din 22 august, acelasi an, indica stransa cooperare intre directiile Securitatii Hunedoara si Dolj, pe ruta Petrosani-Craiova, dar si ordinul ca fostul ortac sa fie impiedicat sa plece spre Capitala.

Pasajul este redat cu greselile gramaticale din original: „Obiectivul de la plecarea din orasul Petrosani a fost insotit de 3 ofiteri catre orasul Craiova. S-a luat legatura cu serviciul de filaj-Craiova caruia i s-au transmis semnalmentele ob. (obiectivului - n.r.) si a ofiterilor ce-l insoteste, de asemenea, sa anunte de sosirea ob. in Craiova Comandamentul din Petrosani. In cazul ca ob. se va deplasa spre Bucuresti sa fie retinut de militie si adus la Petrosani. Cand va pleca la Craiova sa se anunte Comandantul Petrosani”.

IN TEREN

Oprit de mineri pe strada si atent la filaj

Concluziile notelor de filaj, intocmite de locotenent-colonelul Gheorghe Tudor si colegii sai, sunt edificatoare sub cel putin doua aspecte: al statutului de a se bucura dupa greva Constantin Dobre printre minerii din Valea Jiului - ingrijorator pentru organele de supraveghere - si al strategiei adoptate de cel urmarit, in tentativele de a scapa de „cozile” Securitatii.

„S-a constatat ca obiectivul „DODU” se bucura de multa stima si simpatie din partea minerilor (...) care se exprimau printre altele:  „Este mare domn”, „Ar merita sa i se faca o statuie de catre mineri”, „Sa fie ales in Comitetul oamenilor muncii”, „DOBRE i-a reprezentat cu cinste in cuvantarea sa (...)”„, se arata in filele raportului din 4 august ‘77. Acelasi document mai  mentioneaza ca „s-a observat ca in timpul deplasarii lui „DODU” pe strada toata atentia minerilor din jur era indreptata asupra lui”.

Autoverificarea. Observator fin al miscarilor liderului de la Lupeni ‘77, locotenent-colonelul Tudor nu scapa din vedere nici tacticile de „contraspionaj” ale „obiectivului „DODU”„, prin care acesta incearca sa-si tina in sah urmaritorii. Urmatorul pasaj din nota datata 7 august 1977 este cat se poate de sugestiv.

„S-a observat ca obiectivul strabate un traseu in care se poate autoverifica si contrafila, observand cu atentie orice persoana straina. (...) S-a observat ca este stapanit de griji sau probleme ce le are de rezolvat, uneori manifesta si nervozitate, cautand tot timpul sa observe ceva deosebit, ce ar putea sa fie in legatura cu el”, scria acum 30 de ani securistul de serviciu. Acesta mai remarca, pe 11 august, ca „pe traseul parcurs obiectivul a fost foarte atent la persoanele din jur, precum si la cele ce mergeau in urma lui”. Supravegherea a continuat pana la stramutarea fostului grevist in Craiova.

REPROS

„Ucis” de Raportul Tismaneanu

In ianuarie 2007, Constantin Dobre a amenintat cu procesul Comisia Tismaneanu, dar si Presedintia Romaniei, ca urmare a mentiunii eronate privind decesul sau. Informatia a aparut initial via Europa Libera inainte de ‘89 si a fost preluata de Amnesty International in ‘94, care a retractat ulterior.

Dincolo de greva din Valea Jiului, trecutul lui Constantin Dobre a capatat noi dimensiuni prin mutarea sa fortata la Craiova, din septembrie ‘77. A intretinut conflictul cu autoritatile comuniste cand era sudor la Intreprinderea de reparatii auto (IRA), cursant al Academiei „Stefan Gheorghiu” si vicepresedinte la Cooperativa „Doljana”.

Un astfel de episod s-a consumat in 1985. Pentru ca i-a jignit pe grevistii din Vale, secretarul de partid al IRA, Victor Nituica, a fost batut de Dobre in fata activistilor si a inginerului-sef: „Am sarit la gatul lui, pe care efectiv l-am calcat in picioare, pisandu-l cu pumnii si picioarele peste fata”, marturiseste fostul ortac.

„Nu am scris un articol elogios”

Acesta explica si imprejurarile din anii ‘80 in care a studiat la „Stefan Gheorghiu”, o acuzatie importanta adusa de unii contestatari. „In verile anilor 1979 si 1980 am sustinut examene de admitere la Facultatea de Stiinte Economice din Craiova. Am fost respins, iar in urma contestatiilor si a cererilor de a-mi vedea lucrarile mi s-a raspuns ca nu se aflau la arhiva facultatii, ci la Securitate”, afirma Dobre.

Prim-secretarul Miu Dobrescu l-a atentionat insa ca unica sa sansa este sa intre la Academie. „La inceput nu am avut habar ce era si insemna. (...) Nu am fost student la zi, ci la fara frecventa, sectia economica, nu propaganda, doctrine politice sau ziaristica. (...) Nu am scris niciun articol elogios la adresa PCR si nu am acceptat nicio functie politica”, sustine Dobre.

TRAGICOMIC

Nota 10 la „Scriere” 4 august ‘77. „(...) obiectivul „DODU” a fost vazut de mai multe ori privind pe geam si din balcon in directia Complexului Comercial din apropierea domiciliului”.

14 august ‘77. „(...) De aici a plecat dupa 5 minute si in fata magazinului CENTRAL s-a intalnit cu un individ si o individa cu care a discutat foarte apropiat, gesticuland tot timpul, pana la ora 13.20, cand s-au despartit”. 

23 august ‘77. „L-am vazut intrand in vagoane in care m-am urcat eu, apoi a trecut de mai multe ori prin vagoane”.