Personalul Direcției de Inspecție pentru procurori a întocmit un raport referitor la practicile abuzive de la DNA. Documentul cuprinde perioada 1 ianuarie 2014-30 iulie 2018, deci până la plecarea din funcție a Laurei Codruței Kovesi.

În perioada 1 ianuarie 2014 - 30 iulie 2018 au fost urmăriți și puși sub filaj și interceptare aproape 3000 procurori și judecători. Mai exact, 2807 magistrați, față de care s-au deschis 2902 de dosare, o bună parte dintre cauze constituindu-se ca urmare a sesizării din oificiu a procurorilor DNA.

Lumeajustitiei prezintă concluziile raportului de control efectuat de inspectoarele Mihaela Hitruc, Andreea Cristina Mina ți Adriana Liliana Dobrică, dar și cifrele concrete cu modul de repartizare în DNA a dosarelor cu magistrați și la ce parchete și instanțe activau cei aflați sub monitorizarea DNA.

Jurnaliștii de la Lumeajustitiei și-au propus să dezvăluie abuzurile unor procurori DNA, modul în care se punea presiune pe judecători în anumite dosare, solicitând atât cauze civile, cât și penale în timp ce acestea se aflau în soluționare, cum se desfășurau interceptările pe ani de zile, uneori în lipsa mandatelor și prin delegări în alb, cum judecătorii și procurorii erau supravegheați în baza a două măsuri de supraveghere tehnică, a căror durată curgea în paralel vizând aceleași acuzații.

Concluziile raportului:

„S-au stabilit existenta unor situatii, in care cauze finalizate prin solutii de netrimitere in judecata au fost solutionate dupa perioade mari de timp de la data inregistrarii sesizarii la DNA fara a fi identificate cauze obiective care sa justifice aceste intarzieri.

In referire la acelasi tip de cauze, precum si la unele cauze aflate in curs de solutionare, verificarile efectuate au relevat in general lipsa de ritmicitate in efectuarea urmaririi penale, corelata cu perioade de inactivitate.

Analiza dosarelor a evidentiat ca aceste situatii se justifica pe de o parte prin prisma unor motive obiective, volum mare de activitate, fluctuatie de personal, iar pe de alta parte a unor cauze subiective, precum lipsa rolului activ al procurorului in instrumentarea cauzelor.

De asemenea, s-a constatat ca in lucrari inregistrate la indicativul 'VIII/1' din Nomenclatorul lucrarilor si dosarelor penale, desi sesizarile (ale persoanelor fizice/din oficiu) vizau comiterea unor infractiuni, inregistrarea nu s-a facut in registrul penal (R4), iar verificarile aspectelor sesizate s-au efectuat prin mijloace specifice procedurii penale, cu toate ca nu era stabilit caracterul penal al lucrarii. S-a constatat si faptul ca au existat situatii in care dosarele penale s-au inregistrat dupa 2 ani de la inregistrarea sesizarii la indicativul VIII/1.

In legatura cu activitatea de delegare a ofiterilor de politie judiciara cu efectuarea de activitati in conditiile art. 324 alin. 3 Cod procedura penala sau de efectuare a unei constatari tehnico-stiintifice, s-au intalnit situatii in care ofiterii de politie judiciara au efectuat activitati, fara ca procurorii de caz sa dispuna delegarea acestora sau in care inspectorii antifrauda au efectuat in realitate constatari tehnico-stiintifice, indiferent de cum le-au denumit, in absenta actului procedural de dispozitie (ordonanta procurorului).

In acelasi context s-a constatat existenta unor ordonante de delegare 'in alb', adica fara mentionarea activitatilor concrete delegate organelor de urmarire penala, cu precizarea generala si neaplicata a oricaror tipuri de activitati, desi la momentul dispunerii delegarii si al stadiului anchetei, activitatile indicate nu puteau fi efectuate (de ex. delegarea activitatilor de punere in executare a unui mandat de supraveghere tehnica sau a unui sechestru asigurator, care nu existau) – 'audierea martorilor, persoaneloe vatamate, ridicarea/preluarea unor documente, analizarea documentelor, informatiilor rezultate in urma efectuarii unor perchezitii (domiciliare si informatice), analizarea documentelor obtinute de la diverse institutii (inclusiv unitati bancare), punerea in aplicare a metodelor speciale de supraveghere si masurilor asiguratorii, intocmirea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor, comunicarilor telefonice si discutiilor ambientale, efectuarea oricaror acte procesuale sau procedurale in cauza, a caror necesitate rezulta din ansamblul materialului probator, precum si orice alte activitati, ce prezinta interes pentru cauza'.

S-a constatat existenta unei practici neunitare, atat in cadrul aceluiasi serviciu, cat si intre servicii diferite privind comunicarea solutiilor de clasare magistratilor vizati – se constata fie ca solutiile de clasare nu au fost comunicate magistratilor vizati, chiar in situatia in care au fost audiati in cauza ca martori, avand cunostinta de aspectele cercetate, fie au fost comunicate magistratilor vizati, chiar daca nu au fost audiati in respectivele cauze, neidentificandu-se un motiv obiectiv pentru necomunicarea solutiilor in celalalte cauze penale”, arată Luju.