Renaşterea din cenuşă a echipei sau o nouă tentativă de tun imobiliar? Cum de a ajuns Dinamo, una dintre cele mai titrate echipe din fotbalul românesc, în halul în care se află azi? Cum de eram la un pas să păţim anul acesta (spun „eram” pentru că mă includ şi pe mine, sunt câine la a doua generaţie) cea mai mare ruşine de la bătaia pe care ne-au dat-o albanezii de la „17 Nentori” acasă încoace, când ne-au eliminat din cupele europene unde eram abonaţi?

Răspunsul la aceste întrebări este simplu. Nimeni, de la Revoluţie încoace, nu a vrut să facă performanţă la Dinamo. Clubul nu a fost decât o vacă bună de muls, spre îmbogăţirea diriguitorilor lui.

În episodul trecut am vorbit despre prima parte a jafului practicat la club. Divizia B, am spune. Adică la nivel de bişniţă cu fotbalişti. Marian Gostin, aterizat în fruntea clubului şi mai apoi Vasile Ianul, fostul fundaş de la Poli Iaşi, au patronat o coteţărie. Vindeau fotbalişti valoroşi, dar în actele de transfer treceau sume mai mici. Diferenţa de bani o băgau în buzunar. Vasile Ianul a şi fost condamnat iniţial, a intrat de două ori chiar în arest, dar până la urmă a intervenit sfânta prescripţie şi a scăpat. Cu obligativitatea de a da banii înapoi, un mezelic de 700.000 de dolari, faţă de ce se prăduise în realitate.

Am vorbit despre această primă etapă a jafului în episodul trecut.

Acum trecem la categotria profesionişti. Dinamo nu reprezenta doar o echipă de la care se putea face bişniţă cu fotbalişti. Dinamo mai avea ceva foarte valoros: parcul sportiv. Situat în plin centrul Capitalei, cu toate utilităţile trase pe el, a devenit ţinta rechinilor imobiliari. Aşa a apărut un plan bine pus la punct de ciordire a terenurilor, care a fost la un pas să reuşească.

Despre ce este vorba.

Primul pas: privatizarea secţiei de fotbal dar păstrarea numelui de Dinamo

După 1990, secţia de fotbal a clubului Dinamo al Ministerului Administraţiei şi Internelor s-a privatizat. Privatizat, adică a luat fără nici un ban sigla (pe care a transformat-o ulterior), a luat suporterii, care iată, acum îşi dovedesc devotamentul faţă de culorile alb-roşii, scoţând bani din buzunar ca să ţină clubul în viaţă, dar şi palmaresul şi a pornit pe cont propriu. A luat naştere Fotbal Club Dinamo, asociaţie persoană juridică română de drept privat. Restul de club Dinamo, cu celelalte discipline sportive, a rămas tot în proprietatea statului şi s-a numit în continuare „Clubul Sportiv Dinamo”.

Nu întâmplător s-au dat aceste denumiri diferenţiate doar de o singură literă, ci voit, pentru a crea confuzie între cele două cluburi: FC Dinamo, privat, şi CS Dinamo, de stat. Confuzie care s-a dovedit extrem de folositoare de-a lungul anilor. Pe noii proprietari ai lui FC Dinamo, nu i-a lăsat inima să despartă cele două cluburi surori, aşa că au decis să rămână cu echipa în Ştefan cel Mare. Adică, FC Dinamo, club privat, să folosească baza sportivă a lui CS Dinamo, club de stat. De aici începe meciul adevărat.