Patru bărbați baricadați într-o închisoare mai mică decât un grajd, lasă armele de-o parte, iau instrumentele muzicale și încep să cânte. În zori urmau să-și joace viețile la o loterie uriașă a revolverelor. Viața lor se putea încheia peste câteva ore și ei cântă. Un olog, un bețiv, un puști și un șerif se destind în fața morții.

62 de ani mai târziu, un puști efeminat urmărește un bărbat care face baie. Cei doi se urăsc unul pe celălalt pentru ceea ce sunt. Și ei urmau să-și joace viețile la o loterie, fără revolvere, doar cu o bucată de funie și câteva cunoștințe de chimie.

Filmate la 62 de ani diferență, cele două secvențe sunt despre aceeași perioadă și același loc, sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX, în Vestul Sălbatic.

În 1959 și în 2021, autorii a două filme, Howard Hawks și Jane Campion ar spune că au oferit un fragment dintr-o frescă a perioadei și locului. Minte vreunul dintre ei?

Am văzut western-ul cu mari șanse de a câștiga Oscarul de anul acesta la categoria ”cel mai bun film” încă din luna decembrie. Dar este Power of the Dog un western? La încadrarea făcută de site-urile de specialitate scrie ”western drama queer”, fiind primul care primește o astfel de caracterizare, deși genul considerat cândva cel mai masculin – aproape toxic de masculin, ar spune unii -din industria filmului a fost supus la multe corecturi politice, de la Brokeback Mountain încoace.

Nimeni nu se aștepta ca un western din 2021 să mai aibă scene ca melodia din închisoare din Rio Bravo, pentru că, dacă nu ați recunoscut secvența, ea e din legendarul film Rio Bravo, cu John Wayne, Dean Martin,  Walter Brennan și Ricky Nelson, idolul adolescenților acelor ani.

Power of the Dog, cu Benedict Cumberbatch, Kirsten Dunst și Kodi Smith-McPhee, nu mai are nimic din western-urile perioadei de glorie a unor staruri ca Wayne sau Deanno. Sunt indieni, cai, cirezi de vaci și bărbați duri, dar toate ingredientele sunt amestecate după alte rețete.

Omul Rău, fără el nu e western, din Rio Bravo ucide, fură, desconsideră legea și crede că totul i se cuvine. În Power of the Dog, Omul Rău desconsideră bărbații de gen greu de identificat la o simplă privire, nu dă doi bani pe femei, preferă să ardă piei de vacă în loc să ajute niște indieni flămânzi.

Pentru prima perioadă – anii 1950-1960, când americanii aveau nevoie de linii clare între bine și rău, dar și de trezirea sentimentului patriotic, puternic zdruncinat de înfrângerea din Coreea și de manifestările împotriva războiului din Vietnam – adversarul lui John Wayne era, pentru publicul filmului, candidatul perfect pentru a fi pedepsit. Și, spre satisfacția publicului, e pedepsit exemplar!

În westernul din 2021, Benedict Cumberbatch e răul absolut pentru publicul dintr-o societate care cade în genunchi pentru a cere iertare indienilor masacrați de coloniști, care pune diversitatea mai presus de multe alte valori, care e gata să îl anuleze cultural și social pe cel care ofensează un homosexual. Omul Rău din Power of the Dog este bun de a fi pedepsit și își primește răsplata!

John Wayne și Kodi Smith-McPhee, oricât de diferiți ar fi la prima vedere sunt mânuitorii armelor prin care publicului i se dă satisfacție și i se face dreptate, pedepsind răufăcătorii care deranjează. Pedepsindu-i, eroii cu pălărie albă educă societatea. Diferența ar fi că nu în ambele filme eroul ia la sfârșit și fata.

Fiind o înfruntare între Bine și Rău, în decorul fascinant al Vestului Sălbatic, Rio Bravo și Power of the Dog sunt westernuri. Mint Hawks sau Campion? Nicidecum, că doar nu au promis niciunul că fac filme documentare, ci modelează realități din trecut pentru a transmite idei adaptate momentului primei difuzări.

Numai noi avem pretenție de la filmele lui Sergiu Nicolaescu să ne spună povestea exactă a comisarului Miclovan, în timp ce ne uităm pe bani la seriale cu regine mulatre ale Angliei!