„Liderul sindical a avut mereu,  istoric,  mai multă putere decât șeful poliției”, a spus Janeé Harteau, care a precedat-o pe Madaria Arradondo în funcția de șef al poliției. Chiar și Jacob Frey, primarul orașului, a recunoscut că de multe ori se simțea neputincios în fața lobby-ului lui Bob Kroll și al sindicatului său.

Rolul acestor organizații este regulat arătat cu degetul după fiecare incident violent care ține primele pagini ale ziarelor americane.

Aceste sindicate sunt acuzate că sapă eforturile de reformă a poliției.

Dar, în Minneapolis, această percepție a unui sindicat care ar împiedica ca „polițiștii răi” să fie criticați este exacerbată de personalitatea „scandaloasă” a lui Bob Kroll.

Cu o duzină de plângeri împotriva lui  acest bărbat în vârstă de 60 de ani este arhetipul polițistului de școală veche , convins de eficiența recursului la forță.

„Poliția este cu Trump”, lansa Kroll, la mitingurile în favoarea președintelui american.

Kroll a calificat mișcarea „Black Lives Matter” drept „organizație teroristă” și a considerat oportun să sugereze că George Floyd era „un infractor violent”.

Dincolo de cuvinte, acțiunile lui Bob Kroll au fost,  mai presus de toate, care au complicat sarcina celor care au încercat să reformeze poliția.

În 2015, a negociat un acord de poliție cu municipalitatea, care face deosebit de dificilă demiterea ofițerilor de poliție condamnați pentru violență.

Acesta nu este un document unic de acest fel în Statele Unite, dar demonstrează până la ce punct un sindicat poate ajuta la menținerea status quo-ului, ceea ce, în cele din urmă, alimentează furia populației vizavi de polițiști.

Acordul prevede, de exemplu, că detaliile plângerilor împotriva ofițerilor vor fi șterse din dosarele lor după șase luni, cu excepția cazului în care a existat o sancțiune.

Cu alte cuvinte, anchetatorii din cadrul poliției nu știu de multe ori dacă aue de-a face cu un recidivist, atunci când analizează cazul unui ofițer acuzat de violență polițienească.

De asemenea, ofițerii acuzați au dreptul la două zile de „reflecție” între momentul în care li se prezintă plângerile împotriva lor și prima lor audiere în fața comisiei responsabile cu audierea cauzei. „Acest lucru le oferă timp să-și aranjeze propria versiune a faptelor cu sindicatele”, a declarat Samuel Sinyangwe, analist politic american și specialist în poliție, intervievat de Reuters.

În cele din urmă, un ofițer de poliție sancționat poate contesta decizia în fața unui arbitru „care este adesea membru al sindicatului” și care poate anula pedeapsa, notează The Intercept.