Despre minoritatea țiganilor sau a romilor, termen apărut în 2012, știm destul de puține din punct de vedere istoric.

Despre romi și drama lor istorică.

Am constatat căutând câteva lucrări legate de modul în care a fost exterminați, alături de evrei, romii în Europa celui de-al Doilea Război Mondial că nu prea știm mare lucru. Cifrele menționate în sursele publice sunt impresionante, dar ușor neclare. În Germania nazistă din 20.000 de romi au fost masacrați 15.000, în Iugoslavia din 100.000 au fost dispărut în lagăre între 26.000 și 90.000, în România din 900.000 d eromi au fost omorâți între 19.000 și 36.000.

În total, dintr-o populație de romi care la nivel european număra în 1940 aproape un milion de oameni, au pierit cel puțin un sfert. Adică 250.000 de oameni. În lagăre de concentrare. Cifrele sunt neclare, așa cum spuneam, fiind probabil mult mai mari, autoritățile asimilându-i de multe ori altor grupări.

Cine este populația romă? De unde a venit, pe unde a umblat? vă întrebați mulți.

Numai că rușinea istorică de care vorbeam în titlu nu începe atunci, la orizonturile deceniului războiului. Ceea ce românii știu mai puțin este că cu multe sute de ani înainte, Țările Române erau singurele state care încă din perioada medievală îi considerau pe țigani robi din naștere. De fapt, inițial, termenul de țigan nu desemna etnia, ci stare juridică, de robie. O barbarie care durează până în mijlocul secolului 19, de-abia după 600 de ani Țările Române intrând în rândul națiunilor civilizate. Civilizație care a luat o pauză, așa cum aminteam mai sus, sub influența ideilor de tip nazist.

Despre romi puteți scrie în Evenimentul Istoric

Plecând de la această realitate istorică, vrem să îi invităm pe toți cei care au ceva de spus în privința acestor momente să o facă în paginile „Evenimentului Istoric”. Mai mult, considerăm că este de datoria noastră nu numai să publicăm articole, dar vom sponsoriza apariția lucrărilor care tratează istoria populației de etnie romă din Europa Centrală, sau din țările europene. Pentru că discriminarea în România nu mai are un caracter instituțional, ci cultural. Iar acolo este încă mult de muncă. Ca să oferim o viziune diferită de cea a secolului al XIXlea. Minoritatea romilor merită mult mai multă atenție din partea istoricilor, identitatea etnică și culturală neputând fi rezolvată doar prin acces la educație. Uniunea Europeană, prin Comisia Europeană, a încercat să ajute comunitățile de romi, dar a renunțat destul de repede.

Poate că vom reuși să schimbăm ceva, un obiectiv pe care Evenimentul Istoric și l-a propus de la primul număr.

Până atunci vreau să vă propun să citiți un mic istoric, așa cum l-am găsit pe site-ul țiganii.ro. Despre romi.

1374 (1385?) - prima atestare documentară a robiei țiganilor pe teritoriul românesc. Dan I Voievod dăruiește ctitoriei sale, mânăstirea Vodița, „40 de ațigani”

1424 - prin Constituție, țiganii din Transilvania erau conduși de un voievod

1570 - prima atestare a vânzării de robi lăutari („Tampla lăutar, Stanciu lăutar și Rustea lăutar”)

1588 - Dieta Ardealului desființează primul Voievodat al țiganilor

1595, aprilie/august - domnește în Moldova Ștefan Răzvan, fiul unui rob țigan și al unei femei libere, ucis, în luna decembrie a aceluiași an, în lupta cu polonii

1646 - starea materială pauperă a robilor face ca în Pravila lui Vasile Lupu să stipuleze: „Țiganul, sau țiganca lui, sau copilul, de va fura o dată sau de două ori și de trei găina, gisca sau alt lucru micșor, sa se iarte; iară de va fi alt lucru mai mare furat, sa sa cearte ca si fiece fur”.

1712 - anul atestării robiei țiganilor in Ardeal

1748 - Maria Tereza recunoaște, prin Statut, breasla aurarilor

1760 - începutul programului de asimilare forțată a țiganilor din Transilvania

1766 - în Sobornicescul Hrisov se întărește interdicția căsătoriei mixte: „De se va dovedi, după facerea nunții, ca unul dintre soți este rob, se despărțeste nunta îndată, ca și cum s-ar fi întâmplat moarte”

1767 - începutul colonizării în Transilvania a țiganilor din Imperiul austro-ungar, ca „neubanater” și „ujmaghiar” (Maria Tereza)

1780 - se naște, la Iași, într-o familie de lăutari robi, ca fiu al starostelui de lăutari Stan, Barbu Lăutaru, personaj celebru al muzicii lăutărești din Moldova si Muntenia, a cărui măiestrie a lăsat urme profunde în creația lui Frantz Liszt („Rapsodia română pentru pian”, „Cântece de pahar” etc.)

1783 - dezrobirea țiganilor din Bucovina

1784 - Iosif, „țiganul de pe Cris”, din localitatea Cioara, este martirizat, alături de Horea, Cloșca si cei 40 de căpitani

1785 - Iosif al II-lea desființează robia în Ardeal

1789 - țiganii din Ardeal sunt acceptati în școli și biserici

1796 - se naște, la Sliven (Bulgaria), într-o familie de țigani căldărari, Anton Pann (mort 1854), pe numele adevărat Antonie Pantaleon Petroveanu, fiul lui Pantaleon Petrov și al Tomaidei, unul din fondatorii literaturii populare culte românești.

1821 - un taraf de lăutari, în timpul revoluției condusă de Tudor Vladimirescu, este masacrat alături de „Batalionul sacru”

1844, ianuarie, 31 - eliberarea robilor domnești în Moldova

1847, februarie, 11 - eliberarea robilor domnești și mănăstirești, în Țara Românească

1848, iunie, 26 - revoluționarii pașoptiști declară dezrobirea robilor boierești / particulari. Prin înăbușirea Revoluției, de către Fuad Pasa, se revine asupra deciziei, fapt care provoacă cel mai mare val de migrație a țiganilor înspre Occident, în special în Franța

1855, decembrie, 22 - abolirea robiei țiganilor, în Moldova

1856, februarie, 20 - abolirea robiei țiganilor din Țara Românească

1857 - țiganii din Muntenia sunt strămutați, masiv, din mediul rural în mahalalele urbane

1857, în Moldova, doi țigani fac parte din Divanul Ad-Hoc

1861, dezrobirea țiganilor din Basarabia.

La toate acestea puteți adăuga, citi, scrie. Pentru că Istoria are nevoie de mărturia fiecăruia.

Cei care doresc să o facă sunt așteptați să ne scrie pe adresa evenimentulistoric@gmail.com. Despre romi.

P.S. Poraimos[1][2][3] sau porajmos (câteodată samudaripen) este un termen în limba romani care se referă la genocidul nazist împotriva țiganilor în cel de-al Doilea Război Mondial, în timpul holocaustului.[4]

Acțiunile nazismului german în cadrul poraimos au fost mult mai puțin studiate decât cele din holocaustul evreiesc, și numai în ultimii ani comunitatea romă a început să ceară recunoașterea ca victime ale regimului nazist. Din cauza faptului că romii au fost mai slab organizați comunitar în comparație cu evreii, este dificilă estimarea numărului de victime al poraimos-ului, dar se estimează că numărul de romi care au murit exterminați este între 200.000 și 2.000.000[5].

Cuvântul „poraimos” (scris „porajmos” în altă ortografie) înseamnă „devorare”, iar „samudaripen” înseamnă "ucidere în masă” în limba romani.

Data de 2 august este desemnată Ziua Memorială a Holocaustului Romilor (numit și Holocaustul Uitat)[1] pentru că în noaptea de 2 august 1944, în lagărul de concentrare de la Auschwitz II-Birkenau, cei 2,897 de membri de etnie romă rămași în viață - femei, bătrâni și copii din așa-numitul "lagăr al țiganilor" au fost exterminați în camerele de gazare. N-au existat supraviețuitori romi sau sinti în lagărele de concentrare de la Auschwitz. Josef Mengele a manifestat interes în mod deosebit pentru romi și i-a supus unor experimente îngrozitoare.[4]

sursă wikipedia