ÎN STILUL LUI ION ILIESCU. Ia liublu tibea. Scuză-mă, am vrut să spun „te iubesc”. Să nu te sperie diferența de vârstă între noi.

Trebuie să privim fenomenul în ansamblu, în toată complexitatea lui. Eu trăiam pe când tu nu erai, tu ai să trăiești pe când eu n-am să fiu. E o luptă a contrariilor, o dialectică în tot ceea ce facem. Doar așa progresăm.

Visez să fim tovarăși de viață. Sau măcar tovarăși. Vreau să-ți naționalizez corpul, ca să treacă din proprietatea unor particulari, tineri și iresponsabili, în proprietatea statului. Adică a mea. Îi cunosc pe unii tovarăși care s-ar putea să-ți placă. Petre Roman, de exemplu. Dar ei nu sunt puri din punct de vedere ideologic, se simt atrași de Occident. E la mijloc o confuzie ideologică. Practic, și Rusia e o țară occidentală, dacă o privești din Japonia.

Dacă te căsătorești cu mine, ca să întemeiem o celulă de bază a societății, o să-l avem ca naș pe Vladimir Putin. L-am sunat pe telefonul scurt și mi-a spus că e de acord. O să-i invităm la nuntă pe pesediști, ca să fim siguri că nu suntem huiduiți. Sper să vină și cei pe care i-am poreclit „prostănacul” și „cârlanul”, sunt amuzanți.

Nunta va fi religioasă, numai ca săți fie pe plac, pentru că eu nu cred în Dumnezeu. (Nici Eminescu nu era credincios, după cum a demonstrat CNP... pardon, CTP.) Am crezut toată viața în URSS, dar nici URSS nu mai e ce-a fost.

Te gândești la ce-o să spună Nina? N-o să spună nimic. Nici n-o să se mire că lipsesc câteva ore de acasă. Știe că mă duc la tot fel de congrese, dezbateri și tăieri de panglici. Abia aștept să îți tai panglica. Sper că o ai intactă. Va fi un moment fericit de sinergie a faptelor. Am să închid și telefonul, ca să nu mă sune tocmai atunci cei de la Parchetul General.

                                                                                                        *

ÎN STILUL LUI TRAIAN BĂSESCU. Vă rog mult, doamnă, nu mă mai amânaţi. Şi aşa se mişcă totul prea încet în ţara asta. Dacă ratăm vara, n-o să ne mai putem vedea decât la iarnă şi iarna nu-i ca vara. Acum, cât e cald, suntem sumar îmbrăcaţi şi ne putem elibera repede de haine. Vă daţi seama ce complicat devine totul iarna, cu paltoane, fulare, mănuşi şi căciuli. Iarna am avea amândoi, în pofida temperamentului nostru vulcanic, lentoarea lui Călin Popescu Tăriceanu. Şi mai este ceva. Acum, în plină caniculă, agenţii serviciilor secrete străine care ne supraveghează sunt într-o stare confuză şi ne mai pierd din vedere. Se întâmplă exact ca în schiţa Căldură mare de Mircea Cărtărescu, unde personajele parcă dorm în picioare.

Chiar şi trusturile de presă ale mogulilor moţăie puţin în această perioadă. Trebuie să exploatăm situaţia. Important este ca dumneavoastră să alegeţi, în sfârşit, între soţul dumneavoastră şi mine. Ce soartă tristă aveţi! Trebuie să alegeţi între doi foşti comunişti! Şi totuşi eu, măcar, recunosc că am fost comunist, mă dezic de această calitate şi îmi propun să construiesc o iubire necomunistă, bazată pe spirit de iniţiativă şi competiţie. Spre deosebire de mine, soţul dumneavoastră rămâne ce-a fost, un adept al colectivismului, el şi dacă vrea doar să vă sărute cere întâi aprobarea tovarăşilor săi de idei, care, ce-i drept, i-o dau în unanimitate. Însă numai după mult timp pierdut cu pregătirea, organizarea şi desfăşurarea unei şedinţe de partid. Biata noastră ţară ar avea doar de câştigat dacă aţi da curs în cel mai scurt timp propunerii mele. Veniţi deseară, la ora 20, să-mi spuneţi ce-aţi hotărât. Vă aştept pe axa Washington – Londra – Bucureşti.

                                                                                                     *

ÎN STILUL LUI KLAUS IOHANNIS. Frumoasă doamnă, ghinion! M-am îndrăgostit de dv. Dacă și dv. sunteți de acord, am să cer avizul Curții Constiționale în această problemă de interes național. În caz că se constată constituționalitatea iubirii noastre, putem să facem deja primul pas: să ne sărutăm. Apoi, pas cu pas, în maximum trei-patru ani, vom ajunge în pat. Veți avea o viață de vis. Am să vă ofer prilejul să o cunoașteți pe prima doamnă a țării. Am să dau dispoziție gărzii de onoare să vă prezinte onorul. Am să cer să se tragă douăsprezece salve de tun în cinstea dv. Am să vă prezint Angelei Merkel. Poate și lui Donald Trump, deși e un bărbat periculos și nu respectă suveranitatea cuplurilor.

Am să vă iau într-o zi în excursie la Sibiu, care evocă prin arhitectura sa veche Evul Mediu. În altă zi, vom vizita împreună Palatul Victoriei din București, care evocă la rândul lui, prin ședințele de Guvern, regimul comunist. Dar cea mai mare parte a timpului o vom petrece la Palatul Cotroceni, unde ne vom juca de-a v-ați ascunselea prin grădina palatului. Sunt multe boschete în care vă puteți ascunde, însoțită desigur de un bodyguard, instruit să vă păzească – după cum reiese din denumirea de bodyguard – corpul. Eu am să mă ascund într-o plantație de ficuși, din care cu greu o să mă recunoașteți.

Am să vă iubesc, admirabilă doamnă, așa cum a iubit-o Silvio Berlusconi pe Francesca Pascale și Nicolas Sarkozy pe Carla Bruni, chiar dacă diferența de vârstă dintre mine și dv. nu este atât de mare. Nici n-ar putea fi, pentru că eu sunt încă tânăr. Scopul nostru va fi, sper că sunteți de acord, lupta anticorupție. Țara va înțelege că are altfel de președinte decât cel dinainte. Și altfel de Elena Udrea.

La prima ocazie, v-aș numi prim-ministru dacă mi s-ar da asigurări că nu aveți nicio legătură cu o organizație teroristă. . Știți ce mi s-a spus despre dv., când s-a aflat că ochii mei aparent de gheață s-au aburit la vederea dv.? Că sunteți, în realitate, Sebastian Ghiță, deghizat în femeie. N-am dat crezare acelor zvonuri. Totuși am cerut SRI să verifice informația și SRI mi-a comunicat că nu sunteți Sebastian Ghiță. Sunteți chiar dv., femeia visurilor mele. Sebastian Ghiță este, întradevăr, deghizat în prezent femeie, dar se află în anturajul altui șef de stat. Spuneți da! Jur cu mâna pe inimă, vă iubesc! Așa să-mi ajute Dumnezeu și Preafericitul Daniel!