Această decizie istorică este de natură să reașeze cărțile politicii imigraționale a Europei.

Tribunalul de la Strasbourg, care are competență în 47 de țări europene și ale cărei decizii sunt obligatorii pentru cele 27 de state ale Uniunii Europene, a stabilit că drepturile omului nu se aplică imigranților – accesul la un avocat, la un interpret, și de a rămâne în Europa – decât dacă pătrund în mod legal pe teritoriul european.

Legalizarea expulzărilor sumare ale imigranților ilegali conferă din nou statelor-națiuni europene putere de decizie în materia imigrației, arată un comentariu al Gatestone Institute.

Toți cei care militează pentru suveranitatea statelor-națiuni și a dreptului de a decide cine are dreptul de a locui sau nu pe teritoriul lor consideră decizia CEDO drept o victorie majoră.

Dosarul spaniol datează din 2014. În august, sute de imigranți provenind din Africa sub-sahariană au luat cu asalt gardul de sârmă frontalier de la Melilla, o enclavă spaniolă din Africa de Nord.

După ce au petrecut mai multe ore în vârful gardului, doi bărbați, un ivorian și un malian, au sfârșit prin a ajunge pe partea spaniolă.

Au fost imediat încătușați de poliția de frontieră spaniolă și predați autorităților marocane.

Cei doi africani au declarat că nu au avut posibilitatea de a pleda în favoarea lor și că au fost privați de avocați și interpreți.

În februarie 2015, cu ajutorul unor avocați specializați în materia drepturilor omului, cei doi bărbați au ajuns cu cazul lor la CEDO.

În octombrie 2017, CEDO a judecat că expulzarea sumară viola drepturile omului. Pentru că nu a verificat identitatea imigranților și i-a privat de avocat, traducător și acces la serviciile medicale, Curtea a condamnat Spania să plătească fiecăruia dintre cei doi imigranți câte 5000 de euro.

În decembrie 2017, precedentul guvern spaniol de centru-dreapta a formulat apel la decizia CEDO.

Pe 13 februarie 2020, CEDO a revenit, în unanimitate, asupra deciziei precedente.

Potrivit unui comunicat, Curtea a apreciat:

„Încercând pe 13 august 2014 să treacă de barierele de protecție ale frontierei de la Melilla, cu scopul de a pătrunde în Spania, în mijlocul unui grup important și printr-un loc neautorizat, profitând de număr și recurgând la forță, petenții s-au plasat deliberat în afara legii.

„Ei au ales să nu recurgă la procedurile în vigoare pentru a pătrunde în mod legal pe teritoriul spaniol.

„În consecință, Curtea a estimat că absența unei decizii de expulzare individuală a petenților este cauzată de faptul că zișii petenți nu au focut uz de procedurile oficiale de intrare care sunt în vigoare, iar cauza este propriul comportament.

„Absența unei proceduri individuale de expulzare fiind provocată doar de comportamentul petenților, Curtea a apreciat că statul acuzat nu poate fi ținut responsabil pentru că nu li s-a permis să conteste decizia de expulzare.”

CEDO a adăugat că cei doi imigranți ar fi putut solicita o viză sau protecție internațională la un punct de frontieră oficial, la o ambasadă sau la consulatul spaniol, în Maroc sau în țările lor de origine.

Decizia CEDO a provocat indignare în rândul asociațiilor de apărare a drepturilor omului și a altor partizani ai imigrației în masă.

Amnesty International a declarat:

„Sentința dată astăzi este foarte dezamăgitoare. Abia intrați în Spania, doi bărbați au fost duși înapoi în Maroc, fără nici o posibilitate de a-și explica situația, de a cere azil sau de a face apel față de expulzarea lor.

„Faptul că CEDO a justificat acțiunile Spaniei prin faptul că cei doi bărbați au intrat ilegal în țară este o lovitură dată refugiaților și drepturilor imigranților.”

Wolfgang Kalek, secretarul general al Centrului European pentru Drepturile Constituționale și Drepturile Omului, a declarat că decizia CEDO va fi percepută ca o „carte în alb” dată tuturor expulzărilor sumare din Europa.

Alții au salutat însă decizia CEDO: „Frontierele trebuie apărate”, a declarat primarul-președinte din Melilla, Eduardo de Castro, din partidul libertarian Ciudadanos. „Țările trebuie să-și apere suveranitatea și teritoriul lor.”

Teresa Lopez, deputată de Ceuta a partidului naționalist Vox, a treia formațiune politică a Spaniei, a declarat:

„CEDO a dovedit bun simț plasându-se de partea apărătorilor frontierelor clar definite, care sunt o condiție esențială pentru stabilitatea statelor. Curtea a dat un răspuns de bun simț în fața agresiunilor masive, colective și violente împotriva frontierelor din Ceuta și Melilla de către asediatori care optează conștient și deliberat pentru ilegalitate.

„În realitate, așa-zisele expulzări sumare sunt un mijloc legal și proporțional la dispoziția țărilor pentru a-și apăra granițele și populațiile. De la crearea sa, Vox a cerut ca polițiștii și grănicerii spanioli să fie echipați cu toate mijloacele materiale și legale pentru a proteja frontierele Spaniei.”