Într-o conferinţă de presă susţinută miercuri, vicepremierul Dan Barna a dezvăluit că numele lui nu apare în „actele de sesizare” întocmite şi trimise marţi de DLAF la DNA în legătură cu „posibila săvârșire a unor fapte de natură penală” în afacerea cu fonduri europene în care au fost implicați copreşedintele USR PLUS și sora acestuia, dar de la cine avea politicianul aceste informaţii?

De unde ştia Dan Barna că numele lui nu apare la DNA? Un ministru i-ar fi dat acces, conform informaţiilor obţinute de jurnaliştii de la stiripesurse.ro. Astfel, când a fost întrebat de unde ştie ce conţine nota de control a Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF), Barna a răspuns: „Le-am primit din zona media.

„Doar că în presă nu au mai apărut detalii despre raportul DLAF, iar potrivit unor surse politice Dan Barna ar fi apelat de fapt la conexiunile politice pentru a afla ce informaţii a transmis DLAF la DNA despre el.

De unde ştia Dan Barna că numele lui nu apare la DNA?

Potrivit unor surse politice, Dan Barna ar fi făcut rost de raportul DLAF de la directorul general AM POCU (Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman), Daniel Popa, recent numit în funcţie de ministrul Ministrul Proiectelor Europene, Cristian Ghinea. Raportul DLAF a ajuns marţi la AM POCU, conform procedurii.

Daniel Popa şi secretarul de stat Marius-Mihai Vasiliu i-ar fi dat în mod ilegal acces lui Dan Barna la documentele transmise de DLAF la DNA.

Întrebat, de asemenea, de ce nu primește informații direct de la DLAF, care este instituție în cadrul Guvernului din care face parte, ci le primește din media, Dan Barna a spus că a evitat să îl cunoască pe cel care coordonează DLAF, dar știe că a fost numit de fostul premier Viorica Dăncilă.

Ultimul mesaj postat de Dan Barna

(…) Anti-Fraudă arată că în cazul proiectului „Biblioteca bunelor practici. Concept inovator de dezvoltare a mediului rural” (POSDRU/135/5.2/S/125782 – cod SMIS 51031), având ca beneficiar S.C. Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare DCG SRL, firmă deținută de Dan Barna, verificările sunt în curs”, arată sursa citată.

Cum s-a ajuns la acest subiect sinuos puteţi citi aici. Miercuri seara, Dan Barna a postat un nou mesaj pe Facebook: „Sunt aproape doi ani de zile de când aștept un progres al cercetării administrative demarate de DLAF în timpul campaniei electorale pentru prezidențiale, asupra unor proiecte în care am fost implicat anterior intrării în politică.

Am aflat din presă că numele meu a apărut într-un document al DLAF care a fost sau ar urma să fie trimis la DNA. Ulterior, tot de la jurnaliști, am primit o parte din respectivul document, acea parte în care sunt menționat.

Reamintesc, DLAF este o instituție care verifică administrativ sesizari în privința unor proiecte europene.  În cazul meu s-au autosesizat din presă și realizează verificări pe trei proiecte. DLAF nu este un organ judiciar.

Ce înseamnă aceste suspiciuni în cazul meu?

DLAF consideră că am realizat trei formulare în plus în cadrul activității de recrutare de beneficiari într-unul dintre proiecte, sugerând că aș fi încasat nejustificat o suma de 280 de lei (56 lei x 5 ore). E o acuzație pe care o resping cu fermitate.

Nu doar că este neverosimilă interpretarea, dar DLAF însuși constată că activitatea de recrutare a existat - adică am căutat acei oameni, i-am identificat, am verificat documentele lor (îndeplineau condițiile pentru proiect) și am alocat un interval de raportare corespunzător activităților desfășurate pentru fiecare dintre ei. Activitatea aceasta din proiect este și ea verificată și răs-verificată și nu e nicio suspiciune acolo.

În urma recrutării toți cei trei oameni menționați au încheiat contracte de muncă în aceeași lună cu recrutarea, au avut un loc de muncă pe durata proiectului și chiar un an după. E totuși imposibil sau absurd să pretinzi că s-a încheiat un contract de muncă cu cineva pe care nu l-ai recrutat anterior așa cum se sugerează în nota DLAF.

Proiectul a fost perfect în regulă, așa cum arată chiar verificarea administrativă a DLAF, fiind de altfel validat și de finanțatorul național și de cel european, care au rambursat integral cheltuielile.

Ideea ca eu aș fi pretins că toată activitatea de recrutare a unui proiect poate consta doar în completarea unui formular de grup țintă, completat la distanță și nu față în față, și că aș fi raportat cinci ore pentru semnat trei seturi de formulare, completate conform procedurii chiar de beneficiari, arată cel puțin o eroare gravă în interpretarea sau înțelegerea funcționării unui proces de recrutare într-un proiect european.”