Din cuprinsul articolului
Zeci de mii de pagini de istorie, literatură, metri liniari de peliculă ori de benzi audio conțin informații despre aspirațiile seculare ale irlandezilor, acest popor dârz al Europei de Apus, care a fost nevoit să poarte Irlanda în suflet atât în Insulele Britanice cât și în Statele Unite ale Americii, pe „Pământul Făgăduinței”. Cum s-a derulat și cum s-a terminat această acțiune emblematică a irlandezilor?
Irlandezii, supuși prin forță de englezi
Irlandezii sunt catolici. Se mândresc cu asta și se consideră creștinați de către legendarul lor Sfânt Patrick. Englezii i-au dominat ca și pe scoțieni, luptele dintre irlandezi, scoțieni și englezi fiind legendare. Se știe că o revoltă izbucnită în timpul domniei regelui Carol I Stuart în Irlanda a fost înăbușită de Sir Thomas Wentworth, Primul Conte de Strafford.
Ulterior, fruntașii Revoluției engleze ca John Pym l-au acuzat pe Strafford de uzurpare a autorității prin intermediul unei străvechi legi britanice „bill of attainder” și au obținut executarea prin punerea sigiliului regal și expresiei „soit commme desirer”, reminiscență normandă, de către rege pe sentința de execuție a lui Strafford.
Ulterior, Irlanda și Scoția s-au revoltat contra Angliei, în vremea lui Oliver Cromwell, iar acesta nu a ezitat. În Irlanda, la Drogheda (11 septembrie 1649) și Wexford (2-11 octombrie 1649) au fost masacre îngrozitoare pe care irlandezii nu le-au uitat niciodată. Irlanda și Scoția au ajuns în componența Regatului Angliei și apoi din secolul XVIII, după 1707 al Marii Britanii. O altă revoltă irlandeză a fost în 1798, dar a fost înăbușită. În 1800, Marea Britanie s-a numit Regatul Marii Britanii și al Irlandei, Parlamentul Irlandez -Dali, fiind abolit.
Marea rebeliune irlandeză din Duminica Paștilor
În secolul XX, irlandezii, sprijiniți de frații lor din SUA, continuau să lupte pentru independență. Marea Britanie era Imperiu, era angrenată în Primul Război Mondial, dar Frăția Irlandeză, patrioții irlandezi nu au renunțat la visul lor de libertate. Așa se face că Frăția Republicană Irlandeză a mandatat Consiliul Militar al celor 7 să inițieze o revoltă, planificată pe 24 aprilie 1916, de Paștile romano-catolice, numită „Éirí Amach na Cásca”.
Eroii revoltei au fost un profesor de limbă irlandeză Partick Pearse și un lider revoluționar James Connolly, liderul Armatei Cetățenești Irlandeze. Nu au stat deoparte nici femeile irlandeze, organizate în Cumann na mBan. Au fost circa 200 de femei irlandeze angrenate în revolta care în aprilie 1916 a proclamat Republica Irlandeză și a ocupat clădiri de importanță strategică din Dublin, capitala Irlandei.
Cum Marea Britanie era în război, armata regală britanică, mult mai bine echipată, profitând de legea marțială (când o țară e în război, a te ridica împotriva guvernului este rebeliune până la urmă) a înăbușit revolta pe 29-30 aprilie 1916, fiind semnată capitularea. Majoritatea liderilor au sfârșit în fața plutoanelor de execuție. 3500 luptători au fost aruncați în temnițe, iar dintre ei 1800 au fost condamnați la ani grei și deportați în lagăre, inclusiv în coloniile britanice.
Momentul Rebeliunii de Paști a făcut diferența
Deși înfrântă, Rebeliunea de Paști a dus la radicalizarea poporului irlandez. Practic, deși imperiu multi-continental „ăn care Soarele nu apunea”, Marea Britanie nu mai putea controla situația din Irlanda. În decembrie 1918, alegerile parlamentare aduc în Irlanda victoria zdrobitoare a Partidului Sinn Fein, care a convocat după secole, primul Parlament Irlandez, Dali!
În 1921, un acord anglo-irlandez a dus la proclamarea Irlandei ca dominion britanic în cadrul Commonwealth, cu excepția Regiunii Ulster care a rămas în Marea Britanie drept Irlanda de Nord. Au izbucnit proteste care au dus la radicalizarea Armatei Republicane Irlandeze, create în 1919.
În 1937, Irlanda devine oficial Republica Éire și în Al Doilea Război Mondial se proclamă neutră. În 1948, Republica Éire iese din Commonwealth. Este acceptată în ONU în 1955 iar din 1973, este membră a CEE, predecesoarea UE de astăzi. Abia în 1985, Dublinul și Londra ajung la un acord formal privind Ulster (în 1984, Margaret Thatcher a fost la un pas să fie asasinată la Convenția tory de la Hotel Brighton ca urmare a exploziei unei bombe plasate de IRA care a ucis însă cinci demnitari și a rănit câteva zeci, premierul britanic scăpând doar fiindcă se afla într-o parte a apartamentului ei din hotel, mai îndepărtată de locul unde fusese plasată bomba, în baia apartamentului de sus, corespunzând dormitorului Premierului, ea fiind în acea dimineață în bucătărie!).
O sărbătoare irlandeză recunoscută oficial
Rebeliunea de Paști este comemorată anual la Dublin în funcție de data Paștilor nu doar în intervalul 24-29 aprilie data istorică a acestui eveniment. Anual, în Duminica Paștilor are loc defilarea Armatei Republicii Éire.
Din anul 1997, Sinn Fein a ajuns să fie un partener de dialog al Londrei în privința Ulsterului. Acum 19 ani, în 2005, IRA a declarat renunțarea la activitățile paramilitare.
După Brexit, ca o ironie a sorții, foarte mulți englezi și scoțieni au cerut pașaport irlandez, inclusiv tatăl fostului premier britanic Boris Johnson, fiindcă Republica Éire este membră a UE.
