În 2015, calculatorul a ajuns un obiect la fel de necesar ca periuța de dinți pentru un om civilizat. Copiii îl folosesc atât pentru lecții, cât și pentru jocuri. De care jocuri nici adulții nu sunt străini, numai că ei se folosesc de computer și pentru afaceri, documentare, socializare, plata facturilor sau te miri ce altceva. În urmă cu mai bine de jumătate de secol, primele calculatoare aveau o memorie mai mică decât a milionimea parte a unui telefon mobil de azi și încăpeau cu greu într-un tir. Primul joc transpus pe calculator a fost banalul „X și 0”. Apoi, au apărut altele.


FOTO: Fascinant! Un calculator Apple de acum 35 de ani



Cei în vârstă de peste 40 de ani își amintesc cum, în anii ’80, se holbau la televizorul din sufragerie la care era racordată o consolă cu niște jocuri numit pompos fotbal sau tenis, în fapt niște liniuțe care, dirijate de jucători, alergau pe ecranul verde după un punct denumit minge. Apoi au apărut celebrele Pacman și Tetris, ulterior Nintendo, iar astăzi s-a ajuns la performanțe grafice identice cu lumea înconjurătoare. Puțini știu, sau își mai aduc aminte, de unde a plecat totul. Cum a apărut tehnica de calcul în lume și cum a ajuns la noi în țară? Cum a fost computerizată Terra și România, în special? Care a fost rolul comuniștilor și al lui Ceaușescu în ecuație? Să ne amintim de bătrânele calculatoare Felix și să constatăm că, azi, România e pe locul zece în lume la viteza de internet.

De la un abac de 5.000 de ani la Aritmometrul de secol XIX

Un puști de 24 de ani, pe nume Radu Tudor, la bază muzeograf și istoric, este curatorul unei mici expoziții temporare, cu numai 30 de exponate, deschisă în aprilie și accesibilă publicului care vizitează Muzeul Național de Istorie a României (MNIR). Deși istoric, tânărul este tobă de „calculatoare” și, poate de-aia, i s-a dat pe mână expoziția intitulată: „PC-ul: O istorie fascinantă”. Dar tinerețea sa nu poate înlocui experiența unui bătrân IT-ist, sau mai simplu „calculatorist”, specializat în hard-uri. Iar inginerul Radu Drăghici, care din cei 70 de ani și-a petrecut 43 scormonind prin mațele calculatoarelor, l-a completat superb pe istoric, în vizita noastră la MNIR.


FOTO: Istoricul Radu Tudor și mezozoicul tehnicii de calcul



„Evoluția calculatorului personal începe în Mesopotamia în anii 2600-2700, înainte de Hristos, iar un banal abac a fost primul PC din istoria omenirii. Abia apoi a apărut și în Egipt, Imperiul Roman sau China…”, își începe expozeul tânărul istoric. „Prima mașinărie mecanică de calcul a fost creată în 1642, de Blaise Pascal! Făcea numai adunări și scăderi”, e mândru de el Radu. A mai trebuit să treacă două secole ca să se inventeze și cele care executau și înmulțiri și împărțiri: „Atunci, în secolul XIX, au început să se vândă publicului calculatoarele mecanice și primii cumpărători au fost inginerii! Primul model de succes a fost Aritmometrul, produs în Anglia, care făcea cam aceleași calcule ca un calculator de buzunar de astăzi!”.

Cum au furat rușii cel mai fiabil PC din lume

Puțini știu, însă, că cel mai fiabil calculator produs vreodată a fost creat în 1890 de un suedez, Wildgot Odhner, și a fost folosit până în anii ’50. S-a produs în Rusia și, după naționalizarea din 1917, bolșevicii l-au produs în paralel cu suedezul care îl făcea în Suedia sub numele de Original Odhner. „Copil fiind, m-am jucat cu el, la serviciul părinților, care lucrau la o stațiune de genetică a plantelor de lângă Câmpina. Aveam șapte-opt ani… Era după moartea lui Stalin”, se emoționează bătrânul inginer Drăgici, la vederea calculatorului produs cu un an înainte de nașterea sa. Rușii l-au scos din uz abia în 1970, după ce au vândut zeci de milioane de exemplare. În muzeu, lângă „fosila” suedeză, se află o riglă de calcul, din 1950, cu posibilități de calcul logaritmic și urmașul „ruso-suedezului”, primul calculator electro-mecanic, RDG-istul Soemtron.

Primul calculator electronic: 27 de tone!

În 1943 este creat și primul calculator electronic: ENIAC. „Erau mai multe corpuri care umpleau o cameră. Avea tuburi electronice de mare consum care făceau o căldură cumplită și trebuia ventilat permanent”, se completează reciproc muzeograful și IT-istul. Calculatorul construit pentru US Army avea 27 de tone, 17.468 de tuburi electrice, 7.200 de diode cu cristal și 1.500 de relee! Avea o lungime de 26 de metri, înălțime de 2,6 metri și o lățime de 90 de centimetri. „Umplea două tiruri”, explică istoricul.


FOTO: De la abac, la calculator mecanic, electromecanic și riglă de calcul



La noi în țară, primul calculator, pe nume CIFA, era ceva mai mic și s-a făcut în 1957, pentru Institutul de Fizică Atomică. „A fost debutul României în era computerelor”, e mândru inginerul Radu Drăghici. Și tot el completează: „Industria IT a fost sprijinită de Franța, în ani ’70. Francezii ne-au pus la dispoziție tehnologie occidentală și, între ’75-’81, am produs ICE Felix M18”. Exponatul din muzeu arată ca un frigider. A mai rămas din el doar carcasa și unitatea centrală. De altfel, în expoziție – realizată cu sprijinul Politehnicii bucureștene, Muzeului Comunicațiilor și Informaticii, dar și cu sprijinul unui colecționar brașovean, ing. dr. Alexandru Floca – sunt prezentate doar calculatoarele în sine, nu și „periferia” IT-ului: imprimante, perforatoare de cartele și bandă de hârtie etc.

Întâiul PC românesc costa, în ’85, 15.000 de lei

„ Am lucrat pe Felix, dar puțin. În București erau 30 de ingineri pentru reparațiile a mii de bucăți. Se stricau des. Beneficiarii erau centrele de calcul și marile întreprinderi. S-au dat și la export, dar mai ales urmașele: Independent și Coral! Mai ales în Cehoslovacia, Polonia, China și RDG. Ceaușescu a creat propria industrie de calcul pe tehnologie vestică!”, recunoaște inginerul meritele defunctului dictator. Și tot el punctează că, după URSS, pe atunci, România a fost a doua țară din fostul CAER care a avut calculatoare digitale.


FOTO: Cam așa arăta un calculator românesc din anii ,80. Numele său era Felix FOTOGRAFII: RĂZVAN PETRESCU



Dar abia în anii ’80 apare în țară primul PC – Personal Computer – românesc: Felix PC. „A fost copiat după IBM PC și avea un procesor de 5 MHz. Azi, un calculator mediu are 2,6 GigaHz. De 50.000 de ori mai rapid…”. Măgăoaia costa 150.000 de lei, cât două Dacii noi pe atunci. „Teoretic era disponibil publicului, dar nimeni nu și-l permitea”, oftează Radu Drăghici. Prima serie pe care omul de rând și-a permis-o a fost ICE Felix HC-85. Costa 15.000 de lei și putea fi conectat la televizor. Oamenii foloseau TV Sport, cele mici, pe post de monitor!”, își aduce aminte de tinerețe veteranul IT-ist.

Primul laptop cântărea 10 kilograme

Lumea începea să dea de gustul jocurilor pe calculator. Copiii se adunau la câte unul care avea acasă Felix-ul respectiv și jucau cu orele Tetris, fotbal sau tenis cibernetic. „Dar rudimentar! Nici o comparație cu jocurile de azi! Era computerelor era la nivel de Ev Mediu”, se ambalează junele istoric. Dar seria HC-5 s-a produs până în anii ’93-’94. „Se găseau în magazine kit-uri cu piese și ți-l puteai asambla singur. De fapt, era o clonă a sistemului britanic Sinclair Spectrom”, rememorează Radu Drăghici. Dar noi rămăseserăm cam în urmă. Primele PC-uri românești au apărut cu zece ani mai târziu decât în Vest. Astfel, spun cei doi specialiști, primele PC-uri cu succes la public apăruseră în al doilea cincinal al anilor ,70. „Altair 8.800 a ieșit în 1975, iar apoi, în 1977, au avut un succes imens: Apple II, Tandy TRS 8 și Commodore PET. Dar s-au fabricat până în 1991. Piața evolua rapid și puștimea era moartă după noutăți!”, se entuziasmează inginerul IT.

A venit apoi rândul laptop-urilor. Primul se numea Osborn 1 și atârna vreo zece kilograme. Arăta aidoma unei valize și avea un ecran de o palmă! „Dar în numai trei ani a apărut și HP 110, de numai patru kile și ecran LCD. Iar eu am avut primul laptop, după revoluție. Un IBM din seria Think PAD. Atârna doar 2,5 kilograme și rezoluția ecranului era execrabilă!”, sapă în memorie bătrânul inginer.

„Ceaușescu a sprijinit informatizarea României!”

Radu Drăghici, om la 70 de ani, și-a petrecut ultimii 43 de ani pe Platforma Pipera. Din 1971, lucrează la IIRUC (Întreprinderea de Întreținere și Reparații Utilaje de Calcul). Inginerului i-au trecut prin mâinile sale dibace calculatoarele Felix 256, M18, I 100, Coral, Digital PDP 11, mai nou cele de la Dell și multe altele, de mult istorie. „Doar pe Apple n-am lucrat, dar sunt și azi activ în sistem”, se laudă hard-istul. Computerizarea României o știe prin ce i-a venit la reparat. „Ceaușescu a sprijinit ideea informatizării României! Nu știu cine i-a sugerat asta, dar a făcut-o”, te surprinde declarația inginerului. Optica era că economia românească trebuie dotată cu tehnică de calcul! Dar nimeni nu s-a gândit, până prin anii ’80, la PC-uri! În 1990, la noi, sub 5% din puterea de calcul era semi-privată… Azi, prelucrarea informației este descentralizată. E la nivelul utilizatorului unic”, spune martorul computerizării României.


FOTO: Inginerul Radu Drăghici este unul dintre cei mai experimentați IT-ști din țară



În loc de Skype așteptai scrisori prin poștă

Se poate descurca omul, în zilele noastre, fără calculatoare? „Pentru mine, ca ecologist cum sunt, viața ar fi mai frumoasă fără… Dar, ca inginer, vă spun că fără ele omenirea rămânea pe pământ, nu ajungea în spațiu. Fără calculatoare nu mai vedeai El Clasico din fotoliu. Trebuia să iei avionul până în Spania… În loc să vorbești pe Skype cu iubita din Honolulu, așteptai o scrisoare și o lună!”, se ambalează hardistul în timp ce admiră expoziția. Dar de ce ar merge un adolescent să vadă această expoziție cu calculatoare din „Precambrianul” industriei IT? Bătrânul oftează: „Păi, muzeul Mercedes Benz are sute de mii de vizitatori pe an ca să vadă 300 de mașini vechi? Acum 100 de ani, industria de calculatoare nu exista. Este o activitate recentă, cu o evoluție extrem de rapidă, care deja are istoria ei! Piesele de aici sunt niște bijuterii a căror valoare crește în timp. La fel cum un Bugatti din 1929 e mai scump ca unul de anul trecut”.

Viitorul sună bine

Revoluția computerelor a continuat galopant. Marile firme se întrec între ele, care mai de care cu idei revoluționare. Apple MacIntosh a gândit primul calculator „All-in-one”, principiu care a prins. Altele, deși vârfuri de gamă, au fost eșecuri comerciale. Steve Jobs și echipa sa au avut și victorii răsunătoare, dar și pierderi consistente. În secolul informației, calculatoarele – așa cum le știm azi – vor deveni la fel de utile cum este un radio cu lămpi, din anii ’30. Deja, un smartphone banal are o putere de calcul de un milion de ori mai mare decât a tuturor pieselor expuse la MNIR. Și când te gândești că totul a început, acum cinci milenii, cu un banal abac….