Fluorizarea apei, o practică prin care se adaugă fluor la apa de la robinet, a fost utilizată încă de la începutul secolului al XX-lea pentru a preveni cariile dentare. În 1945, Grand Rapids, Michigan, a devenit primul oraș care a aprobat un program pilot de fluorizare a apei, dezvăluind că copiii născuți după program aveau cu peste 60% mai puține carii decât cei născuți înainte de program.
De atunci, fluorizarea apei a devenit o practică de sănătate publică răspândită la nivel mondial, organizații precum Asociația Americană a Dentiștilor susținând beneficiile acesteia. S-a constatat că apa fluorurată reduce semnificativ cariile dentare, fiind o modalitate rentabilă prin care toată lumea poate beneficia de fluor. Cu toate acestea, cercetări recente sugerează că apa fluorurată ar putea să nu mai fie la fel de eficientă în prevenirea cariilor ca în anii 1970, când pasta de dinți fluorurată a devenit mai răspândită. Această schimbare se poate datora disponibilității tot mai mari a pastei de dinți fluorurate în țările cu venituri mici și provocărilor în măsurarea efectelor programelor de fluorizare.
Efectele consumului excesiv de fluor
Centrele americane pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) și ADA susțin că apa fluorurată este sigură la nivelurile găsite în alimentarea publică cu apă, aproximativ 0,7 mg pe litru. Cu toate acestea, fluorura a făcut obiectul multor cercetări privind siguranța, existând preocupări cu privire la potențialele sale riscuri de cancer și efecte neurotoxice. Consumul excesiv de fluor poate duce la fluoroză, o afecțiune care provoacă pete albe, galbene sau maro pe dinți, dar care nu compromite sănătatea orală.
Fluoroza scheletică, pe de altă parte, poate compromite integritatea oaselor din cauza depunerilor excesive de fluor în schelet. Ambele afecțiuni apar în regiunile cu niveluri anormal de ridicate ale depozitelor naturale de fluor care se infiltrează în alimentarea cu apă. De asemenea, au fost exprimate îngrijorări cu privire la potențialele efecte neurotoxice ale fluorurii, o analiză realizată în 2024 de către Programul național de toxicologie din SUA constatând că nivelurile ridicate de expunere la fluorură au fost asociate cu un IQ mai scăzut la copii.
Cu toate acestea, aceste rezultate nu arată că fluorura provoacă modificări cognitive. Multe studii care au constatat efecte negative ale fluorurii au fost de calitate slabă și este dificil să se compare între studii. Experții susțin că este nevoie de mai multe cercetări de înaltă calitate pentru a trage o concluzie cu privire la siguranța fluorurii. Sursa: livescience.com