Părintele Pantelimon este timișorean de origine și absolvent al Facultății de Arte Plastice a Universității de Vest, fiind în prezent călugări și preot la Mănăstirea Oașa. Acesta a vorbit despre putea iubirii aproapelui și a lui Dumnezeu, fiind un element esențial al credinței și înțelepciunii.

Părintele Pantelimon a subliniat că tinerii din ziua de azi au un mare potențial sufletesc, dar ceea ce le lipsește este faptul că cel mai adesea, ei nu știu ce e iubirea adevărată.

„O confundă cu îndrăgostirea. Și nici nu știu să o trăiască. Vad filme și trăiesc după clișee. Visează toți o iubire mare, ca-n filme. O iubire dată de-a gata, cu un partener fără cusur, care să-i înțeleagă orice ar fi. Și nu pricep de ce lor nu li se întâmplă la fel. Dar iubirile astea din cărți și filme sunt utopice, nu se verifică în realitate. Ceea ce se simte însă la toți cei care vin să se spovedească este o căutare neobosită, nevoia de a trăi o iubire profundă, perfectă. Foamea asta de iubire există în toți”, a spus acesta.

Căutarea iubirii înseamnă căutarea lui Dumnezeu

Potrivit părintelui Pantelimon, căutând iubirea, îl cauți, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fără să-ți dai seama. Iubirea e fundamentul vieții noastre, spune acesta, și tocmai de aceea noi, oamenii, nu putem să nu iubim și să nu vrem să fim iubiți.

„Dumnezeu este iubire și tot ceea ce este în lumea asta tânjește după iubire. Dumnezeu a creat totul după chipul și după asemănarea Lui, după tiparul Lui, al relației treimii. Dumnezeu este o relație, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creați ca oameni să participăm la bucuria relației din Dumnezeu și cu Dumnezeu. Să trăim iubirea. Să fim împreună. De aceea se spune că raiul e comuniunea cu toți, iar iadul e neputința de a mai iubi”.

Din acest motiv Dumnezeu i-a făcut pe oameni incompleți, tocmai ca să aibă nevoie unul de altul. În viață trebuie să învățăm să iubim pe toată lumea, deoarece orice om pe care îl întâlnim ne aduce bogăția.

Cei mai mulți oamenii nu știu cum să iubească cu adevărat

În zilele noastre, iubirea nu durează deoarece noi nu știm să ne dăruim, spune părintele Pantelimon. „Nu știm să ne dăruim. Nu avem exercițiul dăruirii de sine. Societatea actuală îi educa pe oameni în direcția propriilor dorințe, îi învață să se iubească întâi de toate pe ei, să-și urmărească propria împlinire. Și dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le servește fericirii proprii. Am o carieră, am o casă, am și o iubită! Dar nu iubim cu adevărat decât atunci când facem acest exercițiu al ieșirii din sine și când începem să ne exersăm în dăruire, să ne antrenăm puterea de iubire.

Să iubești înseamnă să gravitezi în jurul împlinirii celuilalt. Să te gândești cum poți tu să-l ajuți pe celălalt, cum poți să-i vii în întâmpinare, cum să-l odihnești, cum să-l scutești de un efort, cum să-i faci o bucurie, cum să-i gătești o mâncare bună, când e obosit. Trebuie să înveți să trăiești prin celălalt și pentru celălalt. Iubirea înseamnă foarte multe gesturi”.

Mai mult, dăruirea este un gest voluntar față de celălalt și nu înseamnă sclavie. Acesta a făcut referire la multe femei din ziua de azi, care se lasă supuse bărbatului de teamă și din dorința de a avea siguranță în viață.

Mai mult, iubirea adevărată afirmă întotdeauna libertatea celuilalt. „Când iubești, trebuie să ieși din tine în sensul de a încerca să-l trăiești pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă îi calci libertatea, apare instinctul de apărare. Și se va închide în el. Se va feri de tine, se va simți agresat. Într-o relație trebuie să existe un balans între apropiere și distanță. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate colțurile sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori”, a mai spus părintele, potrivit cbrom.de.