Electricitatea vândută mai scump pe piaţa locală decât la export, recunoaşterea în costurile operatorilor de transport şi distribuţie a unor cheltuieli umflate sau nejustificate sunt doar câteva dintre problemele identificate şi care arată de ce facturile românilor la energie sunt tot mai greu de suportat.

Cu tot cu taxe, electricitatea vândută consumatorilor casnici s-a scumpit cu peste 33% în perioada 2010 – 2014, până la 584 lei/MWh, în timp ce pentru non-casnici majorarea a fost de 21,6%, la 482,63 lei/ MWh. Cauza principală a acestor creşteri a fost majorarea nejustificată a tarifului de distribuţie, care a ajuns la finele lui 2014 să depăşească jumătate din preţul final plătit de populaţie. Astfel, pe structura de cost, tariful mediu de distribuţie a crescut în cei cinci ani cu 41%, de la 141,3 lei/MWh în anul 2010 la 199 lei/MWh în 2014, ponderea acestuia în preţul final majorându-se de la 39,6% la 50,77%, deşi investiţiile nu au fost pe măsură.


Pierderile înregistrate în rețelele de distribuție (12,4%) au rămas în 2013 la același nivel cu cel din 2004, de 12,6%, deși 5 din cei 8 distribuitori sunt acum privați


„Creşterea preţurilor de vânzare a energiei electrice la consumatorii finali, în perioada 2010 – 2014, s-a datorat în mare măsură şi creşterii în evoluţie a tarifelor aferente serviciului de distribuţie şi transport, tarife ce nu au fost determinate pe baza unor cheltuieli reale ale operatorilor economici”, se arată în raportul Curţii de Conturi.



Rate mari de profit

Potrivit sursei citate, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a acceptat un tarif de distribuţie „supradimensionat cu elemente de cheltuieli necunoscute”. În cazul operatorilor privaţi, tarifele de distribuţie au fost supradimensionate încă de la privatizare, din 2004, ca urmare a determinării bazei reglementate a activelor „într-un mod artificial şi nerealist”, fără documente care să ateste informaţiile. În plus, ANRE a acceptat nejustificat să indexeze anual cu rata inflaţiei valoarea amortizării activelor reglementate, ceea ce a dus la costuri în plus pentru consumatori de 387 milioane lei. ANRE nu a stabilit nicio limită de câştig, astfel încât operatorii de distribuţie au obţinut rate ale profitului de 15 – 25%, în 2013. În cazul operatorului de transport Transelectrica, rata profitului brut a fost de 24,5% în 2013 şi de 33,74% un an mai târziu.



Am plătit „investiţii” în maşini

Creşterea tarifului mediu anual pentru serviciul de distribuţie a avut loc în condiţiile în care nivelul investiţiilor realizate de operatori a scăzut cu 39,2%, cu toate că între 9 şi 91% din instalaţii necesitau lucrări de retehnologizare. ANRE a acceptat majorarea tarifelor pe baza unor cheltuieli care nu îmbunătăţeau reţeaua: pe maşini, scări metalice, truse de scule, garduri etc. De pildă, 20,8% din investiţiile realizate în 2013 de Enel Distribuție Banat au constat în achiziţia a 283 de autoturisme, în valoare de 16,6 milioane lei. În cazul Transelectrica, s-au acceptat în calculul tarifului costuri cu achiziţia de telefoane mobile, jaluzele, amenajarea de spaţii verzi sau terenuri de sport, ceea ce a dus la supradimensionarea tarifelor şi la profituri tot mai mari, deşi investiţiile au scăzut aproape anual.

Costul regenerabilelor a crescut de 11 ori la consumatori

Neregulile de pe piaţa energiei nu se opresc însă doar la partea de distribuţie şi transport.

Potrivit raportului Curţii de Conturi, scumpirea energiei a fost cauzată şi de majorarea taxelor (accize, TVA) şi a contribuţiilor pentru energia verde şi cogenerare. În termeni absoluţi, aceste elemente au crescut în perioada 2010 – prima jumătate a lui 2014 de peste două ori, de la 81,62 lei/MWh la 172,09 lei/ MWh, în cazul populaţiei.


FOTO: Energia eoliană a „îngreunat” factura de curent



Numai contribuţia pentru certificatele verzi, care se plătesc în funcţie de consum ca sprijin pentru producătorii de energie regenera bilă , a crescut de peste 11,2 ori, de la 3,55 lei/ MWh la 40,04 lei/MWh în 2013.

Suplimentar, începând cu 2013 au fost introduse alte două taxe, în mod indirect, prin intermediul tarifelor de transport şi distribuţie. Impozitul pe monopolul natural din sectorul energiei electrice, instituit prin OUG nr. 5/2013, prevede aplicarea unei valori cuprinse între 0,1 lei – 0,85 lei pentru fiecare MWh transportat/ distribuit. Nota de fundamentare a actului normativ prevedea ca aceste impozite să fie suportate din profitul operatorilor, dar în realitate costurile cu acest impozit au fost incluse în tarifele suportate de toţi consumatorii. Aproape 40 de milioane lei s-au colectat în 2014 din acest impozit.

Impozitul pe construcţii, instituit prin OUG 102/2013, datorat şi de operatorii din domeniul energiei, a majorat iar preţul energiei. Valoarea lui a fost determinată prin aplicarea unei cote de 1,5% asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniul acestora la data de 31 decembrie 2012. Peste 170 de milioane de lei s-au colectat în 2014 din tarifele de transport şi distribuţie prin acest bir.

Achiziţiile netransparente intragrup au umflat iar facturile. Astfel, Curtea de Conturi notează că a constatat cazuri în care operatorii economici, fie distribuitori sau furnizori, au contractat servicii (economice, juridice, comerciale etc.) cu societăţi din cadrul grupului la preţuri superioare faţă de cele practicate de alţi operatori, prin achiziţie directă sau negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ.

Pe lângă energia la preţ reglementat, în factură apare şi componenta de energie cumpărată de furnizori de pe piaţa liberă (CPC). Deşi această energie trebuia luată de pe Bursa de profil OPCOM, ANRE a acceptat şi contracte negociate direct, în cazul Electrica Furnizare, Enel Energie şi Enel Energie Muntenia, de pildă. Uneori, achiziţiile au fost intragrup, fără transparenţă şi concurenţă: Enel Energie a cumpărat de la Enel Trade România, de exemplu.

S-a dublat numărul plângerilor consumatorilor

Date fiind problemele semnalate, nici nu e de mirare că numărul petiţiilor aproape s-a dublat în cei cinci ani analizaţi, în 2004 fiind despuse la ANRE 2.539 de petiţii. Aceasta poate semnifica creşterea gradului de nemulţumire a consumatorilor faţă de serviciile primite. Ponderea cea mai mare a problemelor semnalate se referă la facturare (24,4%), urmată de calitatea energiei electrice (15,72%). O altă problemă identificată de Curtea de Conturi este numărul mic de personal cu atribuţii de control din cadrul ANRE. Astfel, instituţia are doar 38 de agenţi, în condiţiile în care numai numărul producătorilor a crescut de peste 5 ori, la 696 de operatori, în 2014. În privinţa amenzilor aplicate, cuantumul acestora s-a majorat de la 1,2 milioane lei în 2010 la 30,5 milioane lei în 2014. Aproape trei sferturi din această sumă provine din amenzile date companiilor pentru neachiziţia de certificate verzi, dat fiind că amenda în acest caz a fost majorată de 10 ori, la 10 milioane de lei. Totodată, a crescut numărul de sancţiuni contravenţionale aplicate, de la 309 în 2010 la 517. Unul din şase controale s-a sfârşit cu avertismente sau amendă. Deşi ponderea amenzilor a crescut, rata celor neplătite a crescut.

Energie ieftină la export

O influenţă deosebită asupra pieţei de energie în perioada 2010 – 2012 au avut şi exporturile. Astfel, prin derogare de la lege, Electrica a primit dreptul de a cumpăra energie direct de la producătorii Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CE Rovinari şi CE Turceni în vederea exportului. Preţurile au fost stabilite netransparent, fiind semnate prin adrese ale directorilor generali ai companiilor şi aprobate de ministrul Economiei. Mai departe, Electrica a încheiat două contracte de export cu traderul Rudnap. Astfel, a achiziţionat de la producători 4,1 milioane MWh cu preţul mediu de 163,9 lei/MWh şi a vândut către Rudnap cantitatea de 3,6 milioane MWh, la un preţ mediu de 168,71 lei/MWh, înregistrând un câştig mediu de 4,8 lei/MWh. La rândul său, Rudnap a vândut la export, din cantitatea achiziţionată de la Electrica, doar 2,4 milioane MWh, la un preţ mediu de 201,44 lei/MWh, înregistrând un câştig mediu de 32,74 lei/MWh. Restul energiei a fost vândută pe piaţa internă, nerespectând una din obligaţiile stabilite prin cele două contracte.

În plus, din raportările Electricii către ANRE „s-a constatat efectuarea de tranzacţii cu energie electrică către filialele proprii – filiale care vând inclusiv populaţiei – la un preţ mult mai mare decât cel practicat în relaţia cu Rudnap”, notează în raportul de audit Curtea de Conturi. Astfel, în septembrie -decembrie 2010 le-a vândut acestora cu 9% mai scump, iar în 2011 la un preţ cu circa 5% mai mare.