Evoluția speciilor pe baza selecției sexuale stă la baza teoriei darwiniste. Însă nu toate observațiile sale o confirmau, astfel că Darwin a fost nevoit să recurgă la o teorie secundară. Aceasta a fost corectată și nuanțată într-un studiu recent apărut în Science Alert.

Charles Darwin a fost un om de știință precaut. În secolul XIX, în timp ce strângea dovezi pentru faimoasa sa teorie privind evoluția speciilor prin selecție naturală, Darwin a observat că teoria nu explica cozile extravagante ale păunilor masculi, coarnele impozante ale cerbilor sau motivul pentru care masculii unor specii sunt mult mai mari decât femelele.

Pornind de la aceste bizarerii, Darwin a propus o teorie secundară: selecția sexuală a trăsăturilor care cresc șansele unui animal de a avea un partener și de a se reproduce. Darwin a diferențiat cu atenție "dotări" precum coarnele, pintenii, colții și dimensiunile impresionante care sunt folosite de animale pentru a se impune în fața rivalilor, precum și "podoabele" care au scop seducerea sexului opus.

Darwin credea că selecția sexuală putea fi explicată prin raporturile inegale de sex (de exemplu atunci când există mai mulți masculi decât femele într-o populație, sau vice versa). Cercetătorul argumenta că un mascul cu mai puține femele ar trebuie să depună mai mult efort pentru a câștiga o parteneră, iar această competiție stă de fapt în spatele selecției sexuale.

Care sunt populațiile cu cea mai intensă selecție sexuală

Un nou studiu a confirmat o legătură între selecția sexuală și raporturile de sex, așa cum bănuia Darwin. Însă, în mod surprinzător, descoperirile recente sugerează că Darwin a înțeles totul pe dos. Oamenii de știință au descoperit că selecția sexuală nu este cea mai pronunțată atunci când potențialii parteneri sunt puțini, ci atunci când există din plin. Rezultă că trebuie să analizăm din nou presiunile selecției, care joacă un rol la populațiile de animale cu raporturi inegale de sex.

Astfel de raporturi sunt destul de comune la populațiile animale. De exemplu, la multe specii de fluturi și mamifere, inclusiv omul, numărul femelelor adulte depășește numărul masculilor adulți. În schimb, la mai multe specii de păsări masculii depășesc femelele.

Dimensiunile mari se transpun deseori în dominarea rivalilor, deci e un câștig la loteria evoluționistă a reproducerii. După ce au analizat 462 de specii diferite de reptile, mamifere și păsări, oamenii de știință au descoperit o legătură solidă între raporturile de sex și dimorfismul sexual, confirmând astfel bănuielile lui Darwin.

Totuși, tendința a fost opusă față de cea anticipată de Darwin cu dovezile sale limitate. Se pare că cea mai intensă selecție sexuală, indicată de masculii mai mari în comparație cu femelele, apare la specii unde există o abundență de femele raportat la masculi, spre deosebire de penuria sugerată de Darwin, potrivit Science Alert.

Selecția sexuală - câștigătorul primește totul

Studiul nu anulează sub nicio formă teoriile lui Darwin în privința selecției naturale și a selecției sexuale. Descoperirile arată pur și simplu un mecanism diferit față de cel propus de Charles Darwin. Presupunerile lui plecau de la ideea că cea mai intensă competiție pentru parteneri ar trebui să apară acolo unde există un deficit de parteneri. Însă teoriile mai recente sugerează că această logică nu ar fi fost corectă și că selecția sexuală este în realitate un sistem în care câștigătorul primește totul.

Asta înseamnă că, atunci când există mulți potențiali parteneri într-o populație, un mascul superior (în opinia cercetătorilor, cel mai mare și mai masiv fizic) se bucură de un câștig mai mare. Va fertiliza un număr mai mare de femele în detrimentul masculilor mai mici, care riscă să nu se reproducă deloc.