Acuzat în mod repetat că nu şi-a luat Bac-ul din prima, fostul ministru al Educaţiei şi-a prezentat, într-o emisiune televizată, diploma de Bacalaureat obţinută în Franţa.
Spune că a evitat până acum să vorbească despre diploma controversată şi luată în râs de televiziuni pentru că ar fi avut sentimentul "că se pătează o parte substanţială a vieţii".
La 4 dimineaţa, la serviciu
În spatele diplomei, a spus el într- un interviu acordat EVZ, se ascunde aventura plecării din România comunistă la 17 ani şi reuşita, de unul singur, în Franţa.
"Aici se ascunde şi trezitul la 4 dimineaţa pentru a face inventarul într- un supermarket ca să-mi câştig banii de chirie, iar mai apoi, la ora 8, mersul la şcoală. Mai sunt şi momentele grele, dar pline de învăţăminte, când la sport colegii mei aveau treninguri Sergio Tacchini, iar eu purtam un trening achiziţionat la second hand".
Fostul ministru mărturiseşte că munca din perioada liceului i-a adus o serie de satisfacţii: primul loc în Alsacia la olimpiada de chimie, apoi locul II pe Franţa, la doar câteva luni după ce reuşise să înveţe franceza.
Daniel Funeriu, alături de laureatul Nobel Jean-Marie Lehn (al doilea din stânga), academicianul Ionel Haiduc şi profesorul Sorin Roşca (dreapta)

Când a luat premiul II la olimpiada naţională de chimie, cotidianul regional Dernieres Nouvelles dAlsace a scris un articol cu titlul: „Daniel, un geniu în creştere, se desăvârşeşte la Strasbourg”. Apărut în 18.05.1988, articolul vorbeşte despre puştiul român care se află în Franţa fără familie, „parcă a căzut din cer”, şi care nu ştie unde va dormi şi nici ce va mânca mâine. Conform autorului articolului, Funeriu plecase în Franţa însoţit de sora lui şi, odată ajuns acolo, a hotărât să nu se mai întoarcă „în România lui Ceauşescu”. Directorul liceului a fost cel care i-a pus la dispoziţie o cămăruţă în care să locuiască. 


„Zeci de ore pentru a redacta impecabil un articol ştiinţific”

A intrat apoi la facultate, şi-a făcut masteratul şi doctoratul, care i-au adus alte satisfacţii. „În spatele diplomelor mele sunt şi emoţiile examenelor, n-o să uit niciodată examenul de sinteză bio-inspirată, graţie căruia am terminat şef de promoţie la masterul de chimie organică din Strasbourg, nu am să uit niciodată prima mea întâlnire, la 19 ani, cu Jean-Marie Lehn, care m-a învăţat ce înseamnă cu adevărat excelenţa şi ce înseamnă să tinzi către ea. Mai înseamnă şi amintiri grele, momentul când John Osborn, unul dintre inventatorii catalizei omogene şi bun prieten, s-a stins din viaţă. Înseamnă satisfacţia de a fi obţinut cel mai înalt calificativ al tezei de doctorat, mai înseamnă satisfacţia scrisorilor prin care mi se cerea permisiunea ca articolele mele să fie publicate pe coperţile revistelor de ştiinţă, mai înseamnă nopţi nedormite în laborator, decepţia experienţelor eşuate, senzaţia imposibil de transpus în cuvinte când, după ani de încercări, reuşeam să obţin un microcristal. Înseamnă orele de discuţii cu colegii despre cea mai bună metodă pentru a cupla polipiridine, zecile de ore pentru a redacta impecabil un paragraf de articol ştiinţific”.

Într-un interviu acordat unui ziar românesc, Jean-Marie Lehn, laureat Nobel, spunea despre Funeriu că este "inteligent, ambiţios şi un excelent chimist".
"Unde au scuipat Ponta şi Antena 3, a pupat un laureat Nobel", zice acum fostul ministru, convins că adversarii lui politici nu au cum să înţeleagă ce înseamnă laudele unei somităţi.
În Germania, Daniel Funeriu a condus un laborator de cercetare

"Cei care au avut norocul să fi trăit astfel de sentimente cred că înţeleg exact ceea ce vreau să spun şi cred că ei pot să înţeleagă de ce, dacă aş fi arătat diplomele care, pentru mine reprezintă toate aceste lucruri, lui Voiculescu et co, aş fi avut sentimentul că îmi pătez o parte substanţială a vieţii. Din toate aceste motive, nu am simţit nevoia de a-mi arăta diplomele altora decât celor abilitaţi prin lege să mi le ceară. Ele nu sunt pentru mine bucăţi de carton care îţi permit să urci, mecanic, în carieră sau nişte foi bune de pus în ramă pentru a te lăuda cu ele. Ele sunt ani şi ani din viaţa mea, reuşite, greutăţi, oameni care mi-au fost aproape, sentimente, gânduri. Pe scurt: ceva de mare preţ. Şi, credeţi-mă, aceste lucruri sunt cele pentru care viaţa unora e frumoasă şi plină, iar a altora este urâtă şi goală. Pentru mine ele sunt atât de frumoase încât îmi era imposibil să le asociez cu Antena 3, Pop şi Ponta”.


La 19 ani, Funeriu l-a cunoscut pe laureatul Nobel Jean-Marie Lehn

Jean-Marie Lehn, laureat Nobel, spunea într-un interviu că Funeriu este "un excelent chimist"
Citiţi şi:

  • CEL MAI BINE PĂSTRAT SECRET al fostului ministru Daniel Funeriu! Şi-a arătat DIPLOMA DE BAC în emisiunea lui Turcescu