Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
"Barbatul cu cele trei morti ale sale", jurnalul lui Mihai Cantuniari (Editura Humanitas, 2007), e atipic prin luminozitatea si caldura paginilor sale.
De regula, amintirile din copilarie sunt scaldate in aceasta lumina solara. Nici copilaria autorului nostru, devenit propriul personaj, nu face exceptie, ea fiind un timp paradiziac, o eterna dimineata „proaspata si insorita”.
Mihai Cantuniari aduce insa in acest registru si alte episoade ori etape existentiale: adolescenta, apoi tineretea si maturitatea, pana la boala din „anul groazei 1983”, de care se vindeca foarte greu, dupa un deceniu si mai bine.
Inclusiv aceasta lovitura este convertita pozitiv, prin descoperirea unui sens religios. Tanarul flusturatic, alergand din floare-n floare, descopera „nordul magnetic al invataturii hristice” si simte cum ii cad solzii de pe ochi.
Varsta adulta se salveaza astfel si ea. Vine la rand batranetea, impreuna cu sperantele si apoi dezamagirile postrevolutionare, resimtite adanc. Mihai Cantuniari nu priveste inapoi cu manie, nu se uita in jur cu repulsie si nu vorbeste despre el cu infiorare superlativa.
Ba chiar cele mai aspre calificative si le pune deoparte, pentru sine, ca un credincios veritabil care iti vorbeste de dimineata pana seara despre pacatele sale. Caldura inimii si lumina din ochi transforma anii de viata parcursi intr-o perioada plina de frumusete.
Pentru sexagenarul de azi, copilul de ieri-alaltaieri apare ca o fiinta mica, dar nespus de fericita, zburdand neobosit prin vila ori via bunicilor, pe timpul unor lungi si pline vacante. Desi comunismul loveste nemilos in clasa inaltei burghezii, dragostea familiei il fereste pe prichindel, ca si pe varul si tovarasul sau de joaca, Ucu, de intemperiile vremii.
Mai grav este, pentru micul erou, sa se certe cu maica-sa, leoaica in toata puterea cuvantului, dominatoare si inflexibila. Vinovatul de-o schioapa se refugiaza cat mai departe, iar zeita maniei nu mai comunica cu el decat prin intermerdiari...
Il stiam pe Mihai Cantuniari ca pe un traducator exceptional. Acum descopar un om reflexiv, de mare profunzime si sensibilitate; si un scriitor autentic.
Recomandările noastre
