Preşedinta Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), Dana Gîrbovan, a reacţionat pe pagina sa de Facebook la decizia CCR de astăzi. Magistratul clujean scrie că decizia Curţii Constituţionale “nu dă dreptul Ministrului Justiţiei să revoce procurorii şefi după bunul său plac, aşa cum afirmă unii”.

Gîrbovan continuă: “La fel, argumentul că Preşedintele este votat de milioane de persoane este complet irelevant în acest context, deoarece procurorii nu sunt nici subordonaţi şi nici sub autoritatea Preşedintelui”.

“Ceea ce spune azi Curtea Constituţională este că Preşedintele României, în temeiul prevederilor art.94 lit.c) din Constituţie, nu are o putere discreţionară proprie în cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularităţii acesteia. Rezultă că prerogativa Preşedintelui României de a revoca procurorul din funcţia de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate şi legalitate a procedurii. Astfel, Preşedintele României nu are competenţa constituţională de a opune argumente de oportunitate în raport cu propunerea de revocare din funcţie iniţiată, în condiţiile legii, de ministrul justiţiei.", mai scrie şefa UNJR.

Magistratul clujean explică decizia CCR: “Din acest paragraf se desprind următoarele:

1. Propunerea de revocare nu poate fi făcută de Ministrul Justiţiei discreţionar şi abuziv, ci doar "în condiţiile legii".

2. La rândul său, Preşedintele nu poate respinge cererea de revocare discreţionar, pe motive de oportunitate.

3. Preşedintele, în procedura de revocare, nu are un rol decorativ, luând doar act de propunerea de revocare venită de la Ministrul Justiţiei, ci are dreptul şi obligaţia de a verifica dacă procedura este legală şi dacă motivele invocate de ministru se încadrează – în fapt şi în drept – în condiţiile de revocare prevăzute în mod limitativ de lege”.

De altfel, judecătorul clujean a explicat încă din data de 18 aprilie aceste aspecte.

“În mod evident aşadar, refuzul Preşedintelui Iohannis de revocare a procurorului şef DNA pe motive de oportunitate a fost unul făcut cu încălcarea limitelor sale constituţionale şi, din acest punct de vedere, decizia Curţii era previzibilă.

Mai mult, Preşedintele trebuia să fi emis un decret la finalul procedurii de revocare, lucru pe care nu l-a făcut, Constituţia prevăzând în mod expres că acesta îşi exercită atribuţiile prin decrete.

În rest însă, înţelesul exact al alin. 2 din decizia Curţii poate fi desluşit doar după ce Curtea îşi va motiva decizia. Va fi interesant de văzut dacă, dupa ce a refuzat deja revocarea pe motiv de oportunitate, Preşedintele va mai avea dreptul să facă o nouă examinare a regularităţii şi legalităţii procedurii.

Or, dimpotrivă, dacă prin obligaţia de emitere a "decretului de revocare" Curtea a înţeles că Preşedintele este în acest moment obligat să dispună revocarea, evaluarea sa fundamentată greşit pe oportunitate epuizându-i dreptul de a face o nouă analiză, de data aceasta pe legalitate.

În mod cert, însă, Preşedintele este obligat la emiterea unui decret la finalul procedurii de revocare, aceasta obligaţie derivând, de altfel, din prevederile art. 100 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că "în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului".

Refuzul Preşedintelui de a fi emis un decret la sfârşitul acestei proceduri a generat un conflict constituţional negativ.

Rămâne să vedem motivarea în extenso a Curţii pentru a putea comenta mai pe larg asupra acestei decizii care, repet, în condiţiile răspunsului Preşedintelui la cererea de revocare făcută de Ministrul Justiţiei, era previzibilă”, mai scrie şeja UNJR.