În primăvară, când războiul din Ucraina începuse de-abia de câteva zile, poziționarea prim-ministrului ungar, Viktor Orban, față de acest conflict a stârnit nedumerire. Prestigioasa revistă Evenimentul Istoric a răspuns așteptărilor publicului prin mai multe materiale despre domnul Orban – printre care și articolul meu, Operațiunea TRUST. Dezvăluiam acolo că, în mass media din Ungaria, controversele privind trecutul domnului Viktor Orban sunt vechi de un deceniu și nu au primit până acum un răspuns convingător.

Cu toții ne așteptam, de fapt, ca după campania electorală din Ungaria, prestația domnului Viktor Orban în relația cu statele vecine, NATO și Uniunea Europeană să revină dacă nu la normalitate, cel puțin la o anumită decență. N-a fost să fie așa. Proaspăt reales cu o majoritate confortabilă, politicianul ungur și-a radicalizat discursul revizionist, unele accente sugerând pretenții teritoriale la adresa Ucrainei și Croației. În acest context, realizatorul Romeo Couti, de la TVR Cluj, a realizat un interviu, în care subsemnatul Tudor Păcuraru, am reluat pe scurt informații prezentate în articolul meu, Operațiunea TRUST, publicat deja în revista Evenimentul Istoric.

Interviul era încă în așteptare când, vineri 3 iunie a.c., mass media internațională a fost zguduită de declarația eurodeputatului Michael Gahler, purtătorul de cuvânt al Partidului Popular European pentru Afaceri externe. În esență, dânsul a reluat unele aspecte privindu-l pe domnul Viktor Orban, pe care și eu le abordasem, dar pe cu totul alt ton: „Orban îl protejează pe Patriarhul Kiril de sancționarea de către UE. Kiril binecuvântează crimele de război pe care dictatorul rus le ordonă în Ucraina. Să vă fie rușine! Într-o zi va fi dezvăluit Kompromat-ul prin care rușii vă țin supuși. Ce rușine pentru Ungaria, o țară iubitoare de libertate!”

Pe fondul acestei evoluții abrupte, realizatorul Romeo Couti a programat difuzarea interviului privindu-l pe Viktor Orban pentru data de duminică, 5 iunie 2022, ora 16:30. La care conducerea TVR Cluj a reacționat cenzurând emisiunea. Motivarea scrisă: „Minutul 26,39 - ,,există știri de presă care, nu au fost negate (sic!), ca liderii Uniunii Europene nici nu mai discută chestiuni sensibile de față cu dânsul (Viktor Orban) fiindcă știu că acestea ajung la Moscova” – În urma acestor afirmații care nu sunt susținute de documente, sau probate de dumneavoastră sau interlocutorul dumneavoastră (col SRI (r) Tudor Păcuraru), se trage concluzia că Viktor Orban, premier în exercițiu al Ungariei, este un agent KGB. La aceste afirmații, dumneavoastră, în calitate de moderator al emisiunii ar fi trebuit să întrerupeți interlocutorul pentru a-l determina să aducă dovezi punctuale în sensul celor afirmate, nu doar materialele de presă invocate de dânsul.”

Trecând peste virgula dintre subiect și predicat, eu unul nu știu cine „trage concluzia că Viktor Orban, premier în exercițiu al Ungariei, este un agent KGB” – că eu așa ceva nu am spus. Și, ca ofițer de informații, nici nu puteam spune asemenea enormitate, având în vedere că respectiva instituție, KGB, e desființată de mai bine de 20 de ani. Iar afirmația „liderii Uniunii Europene nici nu mai discută chestiuni sensibile de față cu dânsul (Viktor Orban) fiindcă știu că acestea ajung la Moscova” nu îmi aparține, ci este citată după o știre din 13 aprilie a.c. a Bloomberg – deci doamna Laura Pașca, în numele conducerii TVR Cluj, să se adreseze prestigioasei agenții de presă americane, cu cererea de a-și dezvălui sursele, că așa se obișnuiește la noi, în România, zău.

Rețin însă sugestia conducerii TVR Cluj de a explora ipoteza ”Orban – KGB”, prezentând ”documente” și ”dovezi punctuale în sensul celor afirmate” – afirmate de doamna Laura Pașca, în numele conducerii TVR Cluj, iar nu de mine. Zilele următoare o să mă adresez șefului spionajului rusesc, domnului Serghei Narîșkin, și o să-i cer să îmi trimită o adeverință, cu antetul Sluzhba vneshney razvedki Rossiyskoy Federatsii, ștampilată și semnată de dânsul, care să probeze ideea doamnei Pașca, cum că Viktor Orban este spion rus.

Iar dacă îmi voi permite să afirm, citând agențiile de presă Bloomberg și Reuters, „cel de-al nouălea Summit al Americilor urmează să fie inaugurat miercuri de președintele Joe Biden”, va trebui oare să prezint adeverință de la Casa Albă din care să reiasă  că da, zău, ceea ce spun marile agenții internaționale de presă este într-adevăr așa? Asta e deja suprarealism, nu jurnalism!

Dar pentru a lămuri ce s-a zis și ce nu s-a zis în acea emisiune interzisă la difuzare, îmi permit să reproduc transcrierea a ceea ce am rostit, după înregistrarea audio aflată în arhiva mea:

⁎

Romeo Couti : Se spune că Viktor Orban a încălcat multe linii roșii în Transilvania, în cele trei mandate consecutive. Ați putea să definiți care sunt aceste linii roșii? Evident, dacă au existat? Domnule profesor Păcuraru?

Tudor Păcuraru: Din punctul meu de vedere, totuși, relațiile dintre România și Ungaria s-au ameliorat după admiterea în NATO și Uniunea Europeană a celor două țări. Aceste relații s-au dezvoltat, însă nu s-au dezvoltat într-un mod organic. Adesea, au fost intervenții din exterior care au urmărit să le bruieze. Mi se pare că în ultima vreme intervențiile din exterior în ceea ce privește politica Ungariei față de vecini sunt din ce în ce mai vizibile. Voi reaminti faptul că acum trei săptămâni a existat un scandal privind pretenții teritoriale ale Ungariei în relația cu Ucraina, iar acum zece zile a izbucnit faimosul scandal cu ieșirea la Marea Adriatică. Pentru state care sunt membre atât în NATO cât și în Uniunea Europeană, asemenea incidente sunt greu de înțeles. Gândiți-vă, totuși, atât Croația cât și Ungaria fac parte din spațiul Schengen. Nu văd ce îi împiedică pe comercianții unguri să aibă acces la marea Adriatică. Chiar nu văd din ce cauză aceste lucruri ar trebui să facă obiectul unor revendicări teritoriale. (...)

R.C.: Domnule Păcuraru, marșul forțat al Budapestei, sub comanda lui Orban în Transilvania, se face cu mult zgomot și include achiziții de terenuri agricole, imobile, companii, donații în sistemul sanitar, Universități și chiar echipe de fotbal. Care credeți că este miza și până unde se poate merge?

T.P.: Vedeți dumneavoastră, trebuie să încercăm să vedem lucrurile într-un mod neutru. După 1990, relațiile dintre România și Ungaria au traversat o serie de momente dificile, marcate în principal de tensiuni interetnice. Datorită acestor momente dificile și datorită unei propagande greșite de la acea vreme a Budapestei, o serie de straturi ale populației ungare din Transilvania au ajuns la concluzia că nu este de trăit în România. A avut loc deci o emigrație masivă, mult mai accelerată și mult mai întinsă în timp decât emigrația românilor spre Occident. Maghiarii din România s-au îndreptat mai întâi spre Ungaria și prin Ungaria spre Occident.

Acest lucru a făcut ca ponderea procentuală a maghiarilor din România să scadă continuu în ultimii 30 de ani. Asta a stârnit o îngrijorare legitimă la Budapesta, fiindcă adevărul este că dacă lucrurile continuă așa, la nivelul anilor 2050 vom discuta despre minoritatea maghiară cam cum discutăm acum de minoritatea șvăbească. Și ar fi chiar păcat, pentru că, după părerea mea, diversitatea culturală duce la progres. Uitați-vă de exemplu la Săliștea Sibiului, ca un exemplu de răspuns național românesc la o diversitate culturală care i-a pus în față o țintă: e o competiție. Asta o dată. Deci, este politica de încurajare culturală a minorității maghiare din România, este o politică reparatorie față de unele fenomene migratoare care au fost declanșate cu ani în urmă chiar de foste guverne ungare.

Un al doilea aspect este puțin mai complicat. Vedeți dumneavoastră, formațiunile politice maghiare, ungare, au altă filosofie a politicii decât la noi. La noi filosofia este oareșicum cinică. Ne-ați votat, acum patru ani de zile ne facem de cap. În Ungaria, filosofia lor este: ne-ați votat, acum vă recompensăm, facem ce am promis în campania electorală, fiindcă peste patru ani de zile contăm pe votul dumneavoastră. Ori, în Transilvania, partidele ungare au sute de mii de voturi, din cauza faptului că sunt sute de mii de maghiari care au dublă cetățenie, română și ungară. Normal că este o masă de votanți de care ei trebuie să țină seama. Asta are dezavantajul că transmite și niște mesaje marcate, adesea marcate de extremisme, de naționalisme.

Nu este mesajul unui Guvern, al unui minister de externe. Este mesajul unor partide care încearcă prin diverse tertipuri, uneori foarte politicianiste, să-și mobilizeze electoratul. Peste această situație se suprapune prestația domnului Orban, care e din ce în ce mai stranie în ultimii zece ani. Dânsul ... practic, odată ajuns la guvernare, când ar trebui să-și schimbe atitudinea pe care a avut-o în campania electorală și să caute totuși un anumit echilibru, nu! Pune paie pe foc! Și îl vedem tensionând relațiile cu statele din Grupul de la Vișegrad, tensionând relațiile cu Uniunea Europeană, tensionând relațiile cu NATO și cu Statele Unite, fiindcă refuză tranzitul de armament spre Ucraina pe teritoriul Ungariei, apropiindu-se de regimul lui Putin, ceea ce enervează pe toată lumea.

Practic, dânsul pune paie pe foc și exact asta încearcă și prin atitudinile sale și a trimișilor săi în Transilvania. Acum rămâne de văzut cum răspundem noi la această situație. Îl ajutăm să pună paie pe foc, sau...? Sau ce? Că deocamdată n-avem niciun răspuns.  (...)

R.C.: Domnule Păcuraru, există suspiciuni că domnul Viktor Orban ar fi un produs al serviciilor secrete din Ungaria și din Rusia. Putem spune că are și Ungaria ”un Petrov” al ei, ca să folosesc un limbaj jurnalistic?

T.P.: Vedeți dumneavoastră, în momentul de față asistăm la o reconfigurare regională datorită defecțiunii domnului Orban: atât Grupul de la Vișegrad își caută o nouă identitate, cât și Croația își caută un nou loc în acest sud-est european. Aici cred că ar încăpea o activitate ceva mai amplă a României.

R.C.: În sensul că România să fie acceptată în noul Grup de la Vișegrad?

T.P.: Cred că ar trebui reformulat Grupul de la Vișegrad, ca o zonă puțin mai amplă. Grupul de la Vișegrad este produsul primei expansiuni a Uniunii Europene. Acel moment a trecut deja de vreo 15 ani. Ar trebui să ținem cont de noile realități și interesele sud-estului european ar trebui reprezentate unitar în Uniunea Europeană de o nouă formațiune, de o nouă structură. Defecțiunea domnului Orban tocmai ne dă prilejul ca să punem în discuție o asemenea structură cu participarea României și a Bulgariei. Și eventual a Greciei.

Deocamdată nu văd nicio acțiune în acest sens și chiar e păcat, că momentul este frumos și promițător. Revin la întrebarea dumneavoastră. Vedeți dumneavoastră, Viktor Orban a devenit din ce în ce mai controversat din 2012 încoace. Există știri de presă care nu au fost negate, că liderii Uniunii Europene nu mai discută chestiuni sensibile de față cu dânsul, fiindcă știu că acestea ajung la Moscova. De fapt, cum să vă spun eu, problemele domnului Orban datează din 2012.

Noi aici nu ne propunem nici să descoperim agenți ruși, nici să facem munca contraspionajului și cu atât mai puțin să ne băgăm în chestiunile interne ale contraspionajului unui stat aliat, cum este Ungaria. Dar nu putem să nu prezentăm publicului român o serie de controverse care au fost legate de domnul Orban și cărora domnul Orban nu le-a dat niciun răspuns clar până astăzi. Spre exemplu, în 2012, publicația ungară Kuruc.info a publicat mai multe documente din arhivele fostului serviciu de informații comunist din Ungaria. Printre aceste documente sunt și unele scrise chiar de mâna domnului Orban și mai este și o notă din 23 iunie 1989, cât de poate de oficială, cu număr de înregistrare, provenită în mod oficial din arhivele comuniste, în care domnul Viktor Orban, născut la 31 ianuarie 1963 la Székesfehérvár, este identificat ca persoană de încredere cu criptonimul ”Gyori Gabor”, urmează semnătura locotenentului care a elaborat materialul și este o recunoaștere cât se poate de fățișă a fostei securități ungare că domnul Orban a făcut parte din dispozitivul informativ secret al acestei instituții. Până acum nu știm ca domnul Orban să fi dat un răspuns la aceste acuze.

Au urmat evident scandalul din 2015, care este puțin mai cunoscut. Unul dintre colegii săi de armată, Lajos Simicska, a dat un interviu ziarului online Mandiner. În acest interviu, el a relatat clar că Viktor Orban, în decursul stagiului militar, era informator al organelor de securitate militare ale Ungariei comuniste, lucru pe care domnul Orban l-a și recunoscut de față cu domnul Simicska în 1983. Acum, între cei doi erau anumite contradicții, era un conflict. Inițial nu am luat în serios aceste lucruri, dar văzând schimbarea la față a domnului Orban de când domnul Putin a declanșat războiul în regiune, m-am apucat și am revăzut puțin cazul. Păi, domnul Simicska știe niște chestii pe care n-ar trebui să le știe dacă nu le-ar fi trăit. Deci ceea ce povestește dânsul sunt lucruri trăite.

Domnul Simicska vorbește de o procedură de avertizare, care era una dintre măsurile care se luau în caz, dar el nici nu știe că asupra sa a fost efectuată măsura preventivă de avertizare. Dânsul vorbește, relatează despre o măsură care în fond este un test de loialitate, dar nici nu știe că practic relatează un test de loialitate, la care a fost supusă persoana de încredere Viktor Orban. Deci lucrurile devin credibile, din punctul de vedere al unui ofițer de informații: ce povestește domnul Simicska se potrivește cu practici cunoscute ale securității comuniste ungare. Eu ce pot să vă spun? Domnul Orban a fost chemat în fața Comisiei Parlamentare, atunci în 2015, și a refuzat să se prezinte.

Lucrurile au rămas efectiv în suspans, dar evoluția ulterioară a domnului Orban lasă multe semne de întrebare. Semnele de întrebare derivă din faptul că toate aceste note olografe, toată documentarea sa ca eventuală persoană de încredere, adică agent al securității comuniste ungare, au ajuns cu siguranță în copie și la Moscova. Dânsul ar putea să acționeze deci, sub presiunea unui compromat, a existenței unor materiale compromițătoare la Moscova, în ceea ce-l privește. Ceea ce-i determină linia politică. Ar fi o explicație. Iar un răspuns contrar, deci o contra-argumentare eu nu cunosc să se fi dat. Și atunci noi ce facem? Cum reacționăm la ideea că există forțe politice la guvernare care în momentul de față sunt pilotate prin sisteme de tip compromat? Deci asta, cum să spun, generează o serie de riscuri, atât în ceea ce privește Uniunea Europeană, cât și NATO. Sper că aceste lucruri sunt luate în considerare atât la Bruxelles cât și la Washington și sper să se găsească cât de curând niște modalități de contracarare, fiindcă dacă mergem așa, riscurile sunt mari, nu numai pentru România.

Ei, stimați domni de la conducerea TVR – Cluj, cui îi aparține deci afirmația tranșantă „Viktor Orban, premier în exercițiu al Ungariei, este un agent KGB”? V-a luat gura pe dinainte și ați rostit ceea ce toată lumea gândește? Felicitări! Tocmai ați luat premiul cel mare la categoria Euro-atlantism involuntar!