Un primar al opozanților unguri, Péter Niedermüller, vorbește despre tratatul de la Trianon ca despre motivul pentru care ungurii din România, Slovacia sau alte state vecine Ungariei, trăiesc mai bine acolo, în prezent. Acum, partidul lui Viktor Orban îi cere primarului districtului 7 din Budapesta să demisioneze.

Pe 4 iunie s-au împlinit 102 ani de la momentul semnării Tratatului de pace de la Trianon. Cu acest prilej, primarul districtului 7 al Budapestei, Péter Niedermüller, din partidul de opoziție, transmite un mesaj care irită partidul de guvernământ Fidesz, condus de Viktor Orban, premierul țării.

Tratatul de la Trianon, motiv de dispută politică internă în Ungaria

„Gândiți-vă la ungurii care, mulțumită lui Trianon, trăiesc astăzi mai bine în România, Slovacia și în celelalte țări din jur decât noi acasă, în Ungaria”, a transmis primarul Péter Niedermüller.

Drept consecință, reprezentanții partidului Fidesz au transmis că declarația lui Niedermüller este una rușinoasă, motiv pentru care trebuie să dispară din viața publică a Ungariei.

„Péter Niedermüller ar trebui să părăsească imediat viața publică maghiară și să-și ceară scuze pentru declarația sa rușinoasă!” – a transmis partidul de guvernământ, care cere ca DK „să se distanțeze de un atac dur la adresa stimei noastre de sine naționale”, conform MTI, citat de Flux 24.

Ziua în care s-a semnat Tratatul de la Trianon

Pe 4 iunie 1920, la palatul Trianon de la Versailles, se oficializa, de către Marile Puteri, unirea Transilvaniei și a unei părți din Banat, cu România. Tratatul venea să oficializeze, de fapt, un lucru deja împlinit de români, dar care încă nu era recunoscut de Ungaria.

Cu un an înainte, statul vecin atacase de două ori armatele române staționate în Munții Apuseni, în încercarea de a recuceri Ardealul. Al doilea atac s-a terminat dramatic pentru unguri, armatele române ajungând până la Budapesta și înlăturând regimul comunist al lui Bella Kun. După aceste evenimente, în ianuarie 1920, Marile Puteri, SUA, Anglia, Franța și Italia, înființează o comisie care să stabilească pentru totdeauna granițele noului stat ungar.

Trianon stabilea frontierele statelor succesoare Austro-Ungariei

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele între statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sîrbilor Croaţilor si Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum şi între România şi Ungaria.

Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Razboi mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Austria (la Saint Germain), Bulgaria (la Neuilly), Germania (la Versailles) si Turcia (la Sevres).

Conţinutul tratatului de la Trianon

Tratatul este divizat în patru părţi. Prima parte include Pactul Ligii Naţiunilor, parte comună pentru toate tratatele de pace încheiate după primul război mondial. Partea a doua defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei.

Partea a treia intitulată „Clauze politice pentru Europa”, conţinea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relaţiilor dintre Ungaria şi statele vecine, recunoaşterea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.), dispoziţii referitoare la cetăţenie, protecţia minorităţilor naţionale.

Ungaria a pierdut 71% din teritoriu

Tratatul de la Trianon a consfinţit existenta unui stat maghiar independent, ideal al revoluţionarilor maghiari de la 1848 şi al oamenilor politici maghiari în perioada de sfîrşit a Dublei Monarhii, chiar dacă nu în frontierele imaginate de aceştia. În ciuda acestui fapt Tratatul a fost şi continuă să fie perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă. Prin Tratatul de la Trianon partea ungară e imperiului Austro-Ungar pierdea 71% din teritoriu și 63% din populație, prin trecerea acestora către statele naționale nou formate. Toate teritoriile pierdute erau locuite de etnici ne-maghiari.

Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conştiinţa populatiei statelor succesoare; în principiu, pentru acestea, Tratatul de la Trianon a consfinţit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a consfinţit o realitate existentă pe teren, majoritatea teritoriilor fuseseră deja ocupate de către forţele armate ale României, Cehoslovaciei, Statului sîrbilor, croaţilor şi slovenilor.