Sofia și Khaleel Khan, din Bolton, au fost încântați să afle, la sfârșitul anului 2017, că băiețelul lor de 18 luni, Mustafa, va avea în curând un frățior. În ianuarie, însă, la ecografia de 20 de săptămâni, vestea a căzut ca un trăznet peste cei doi părinți: fătul suferea de o boală gravă, Spina Bifida, având șanse reduse de supraviețuire

Într-o relatare pentru Societatea britanică pentru Protejarea Copiilor Nenăscuți (SPUC), femeia spune că ea și soțul ei, Shakeel, au sperat inițial că „o intervenție chirurgicală l-ar putea salva”.

Spina Bifida este o malformație a coloanei, care constă în închiderea incompletă a arcului vertebral, astfel încât măduva spinării rămâne neprotejată.

Când medicii le-au spus celor doi părinți că este cel mai grav caz de Spina Bifida pe care l-au întâlnit, toate speranțele acestora s-au năruit. „Aveam inimile zdrobite, dar am luat decizia de a termina, spune Sofia. Am simțit că așa este cel mai bine pentru copil, dar chiar și așa am avut multe momente de îndoială, când ne-am simțit vinovați”.

Relatarea nu detaliază dacă celor doi părinți li s-a prezentat și opțiunea de a duce sarcina până la sfârșit și a li se acorda sprijin clinic perinatal. La conferința națională a SPUC din 2017, profesorul John Wyatt a afirmat că, după o lungă carieră în care a îngrijit copii bolnavi, soluția pentru părinți de a da naștere unui bebeluș cu speranță de viață limitată căruia să i se acorde îngrijiri paliative este mai bună decât avortul.

În săptămâna a 25-a de graviditate, Sofia a mers la St. Mary’s Hospital din Manchester pentru a pune capăt sarcinii. În Marea Britanie, avorturile peste vârsta de 24 de săptămâni sunt permise doar în cazuri extraordinare, cum ar fi cel de față, adică o boală gravă a fătului. Potrivit statisticilor oficiale britanice, dintre toate avorturile efectuate de-a lungul unui an, doar 2% au loc după 24 de săptămâni.

Fătul, „executat” cu o injecție letală

În timpul procedurii, care în mod normal durează trei ore, bebelușului i se administrează o injecție letală, acul pătrunzând prin burta mamei. Bătăile inimii copilului se opresc, apoi urmează eliminarea sarcinii moarte.

După injecție, medicii au verificat dacă „execuția” a mers bine. „Doctorii mi-au făcut două ecografii, care au confirmat că nu mai existau bătăi ale inimii. A fost o ușurare să știu că suferința lui luase sfârșit, dar am simțit și o mare durere că murise”, povestește Sofia.

Cu soțul și cumnata alături de ea, Sofia a fost transferată la clinica locală din Bolton, pentru a elimina fătul. Însă, femeia a simțit o senzație ciudată în burtă. „În timp ce așteptam, am simțit bebelușul lovind cu picioarele. I-am spus moașei, iar ea mi-a răspuns că este imposibil. I-am cerut să instaleze monitorul pentru a fi siguri, dar ea mi-a răspuns că este inutil”.

Peste zece ore, a survenit nașterea. Sofia a împietrit când a auzit copilul plângând: „Am crezut că am înnebunit, povestește femeia. Am crezut că aud țipetele pentru că așa îmi doream – ca bebelușul să fie viu. Moașa a intrat în stare de șoc. A strigat după ajutor, a fugit cu copilul pe coridor”.

Scenele de coșmar au continuat. „Au adus-o înapoi, iar medicii au întrebat: ‘Ce vrei să facem noi?’ Eu nu înțelegeam ce vor să spună. Am luat bebelușul în brațe, l-am legănat, l-am alintat și i-am spus cât de mult îl iubesc”.

Timpul trecea. „Era un luptător. Avea o gaură uriașă în coloană și era schilod, dar cu toate astea s-a agățat de viață timp de o oră întreagă”.

Sofia și Khaleel i-au dat bebelușului numele de Mohammed Rehman și l-au înmormântat lângă casa lor cu funeralii în toată regula.

„Și-a dorit o îmbrățișare de la mami. A vrut să îmi vadă fața”

Ancheta a stabilit că a fost vorba de „moarte din cauze naturale”. Medicul legist Simon Nelson a declarat că „moartea lui Mohammed a fost cauzată de o prematuritate extremă provocată de întreruperea voluntară a sarcinii, având drept cauză secundară malformații comgenitale”.

Consultantul neonatolog dr. Dinakar Seshadri a afirmat că decizia părinților de a pune capăt sarcinii a fost „corectă” și „curajoasă”.

Lucru șocant, comentează SPUC, nu doar că profesiunea medicală a găsit justificat faptul de a fi convinge părinții cu inima zdrobită că uciderea bebelușului lor handicapat era opțiunea cea mai potrivită, dar a mai și calificat procesul însuși care l-a omorât drept „moarte naturală”.

Doamna Khan a declarat că se simte „fericită, în ciuda durerii, că am putut să petrec puțin timp cu el” și adaugă: „Nu pot să nu mă gândesc că s-a născut viu pentru că își dorea să primească o îmbrățișare de la mami. A vrut să îmi vadă fața.”

Bebelușul incinerat de la Câmpina

Un caz teribil și oarecum asemănător cu cel de mai sus s-a înregistrat la sfârșitul lui septembrie în România, la Câmpina.

Managerul spitalului din localitate, Călin Tiu, a anunțat organele de anchetă, după ce unei tinere de 20 de ani, care a născut prematur, i s-a spus că bebelușul este mort și a trebuit incinerat. Potrivit mai multor surse, citate de presă, există însă suspiciunea că acesta prezenta semne de viață, dar medicul ginecolog nu a intervenit pentru a-i acorda asistență, pentru că ar fi apreciat că nu are șanse de supraviețuire. Nașterea prematură a intervenit tot în a 25-a săptămână de sarcină, ca în cazul Sofiei Khan. Potrivit presei, medicul i-ar fi cerut unei asistente să pună bebelușul într-un sac și să-l incinereze. Însă aceasta, constatând semne de viață, l-a pus într-un pătuț, împăturit în sac și acoperit cu o păturică. După mai multe ore, în care copilul nu a avut parte de asistență medicală, a fost preluat de personalul din secție și așezat într-un incubator, unde a murit la scurt timp.

Cadavrul bebelușului a fost incinerat fără a ise face autopsia. Mama și-ar fi dat acordul pentru incinerare, fără să știe ce se întâmplase cu copilul ei.