Maestrul Iosefini îşi smuceşte mâna dreaptă într-un gest artistic. Toţi ochii din sală au şi zburat instinctiv spre manşeta albă, dezvelită de mişcarea violentă a scamatorului.

Aşa că nimeni nu mai are ochi pentru mâna stângă, care a palmat discret moneda şi o duce încet spre buzunar. Tehnică de prestidigitaţie veche de când lumea. Dar care mereu îşi face efectul. Un candidat zărghit din Curcani sparge urna din secţia de votare. Câteva zeci de ţigani se adună imediat şi fac scandal. Televiziunile tresar şi se reped spre momeala de nerefuzat. Şi transmit în direct, program non-stop, ca la MAT-ul din Curcani. Cadre lungi, pitoreşti, cu feţele tuciurii ale curcănenilor indignaţi, cu poalele multicolore pe care curcănencele şi le suie disperate în cap, cu bâiguielile agramate ale forţelor de ordine curcănene cu chipiele date pe ceafă. Brusc, pârlitul sătuc din sud devine buricul ţării. Când arde Curcaniul, cine să-şi mai amintească de gogomănia matinală a lui Ponta, care a ţinut morţiş să sprijine un primar condamnat penal? Moneda scamatorului se prelinge uşor, cuminte, în buzunar.