Fidel Castro își știa toate sportivele pe nume, la încuraja și le strângea în brațe după fiecare evoluție dintr-un concurs internațional de gimnastică ritmică.
În luna februarie a anului 1974, la Havana, a avut loc Congresul Femeilor (cu reprezentante din blocul roșu), cu această ocazie fiind organizat și un mare concurs internațional de gimnastică ritmică, sport eminamente feminin. Cum la acea vreme eram campioana națională la acestă disciplină sportivă, m-am numărat printre concurente. Fidel Castro avea o atitudine foarte relaxată, nu avea nici un fel de gardă, umbla de colo, colo, se poza cu toată lumea! Deși nu înțelegeam o iotă din ce se discuta, am fost invitată, ca și celelate gimnaste și la câteva ore de congres. De-a dreptul șocant, fiecare vorbea când îi venea vreo idee, un zgomot asurzitor produs de tot felul de vuvuzele, ca la un meci. Când se plictiseau, femeile începeau să danseze în ritm de tamburine, momente întrerupte și de scandări „Fidel, Fidel”. Castro era în culmea extazului, vizibil tușat de explozia de afecțiune a compatrioatelor sale.
Dar ce avea să urmeze la concurs a fost de-a dreptul halucinant! Fidel a venit la noi, la vestiare, ne-a întrebat pe fiecare de nume, de țară, de rezultate, de cum ne simțim în Cuba! Ca să nu mai spun că ne aplauda la scenă deschisă fiecare execuție. Cât privește gimnastele din Cuba, le știa pe nume mic și din modul în care li se adresa era clar că deținea amănunte din viața fiecăreia. Când intra pe covor Sonia Pedroso, la vremea respectivă vedeta națională, îi striga din înaltul sălii să dea tot ce știe mai bine! După ce-și încheia execuția, o chema la el s-o strângă în brațe!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
